Page 16 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

CUNOAŞTERE ● CERCETARE...

Andreea LUPU, XI A ♦ Prof. Mariana DASCĂLU

P E N S I O N A T E L E D E F E T E

- FORMĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MOLDOVENESC ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

În deceniile premergătoare anului 1848, în Moldova a fost cu nr. 2345, din acelaşi an, „de a deschide un pensionat privat
1
amplu pusă în practică ideea de „luminare” a poporului. Şcoa- în orice târgu din acest principat afară de capitalie” .
la a constituit principalul mijloc de potenţare a unei conştiinţe În 1854, sunt menţionate, în „Conspectul general”, pensio-
înaintate, a fost pepinieră de creştere şi educare a generaţiilor natul doamnei Jua, al doamnei Şamdana şi şcoala particulară
viitoare. Prea puţină atenţie s-a acordat educaţiei fetelor, mer- de fete a domnului Garet .
2
gând pe linia unei mentalităţi învechite privind emanciparea lor Ceea ce se constată la prima vedere, studiind documente-
prin ştiinţa de carte. le şcolare ale acestor pensionate, este faptul că numărul ele-
Luand în considerare ideea vremii, potrivit căreia femeia velor care frecventau aceste şcoli creşte simţitor. Dacă, în
era destinată absolut treburilor gospodăreşti, că este incapabi- 1853, cele patru pensionate existente în Moldova, funcţionau
lă de o cunoaştere aprofundată, că nu-i sunt necesare cunoş- cu un număr total de 50 de eleve, anul următor numărul se
tinţe teoretice, începuturile învăţământului pentru fete va fi o ridică la 61, iar în 1855, în trei şcoli private era 72 de eleve.
3
preocupare timidă , dar sigură, pe linia necesităţii unui sistem Paralel cu deschiderea şcolilor private pentru fete din Iaşi,

de învăţământ pentru ambele sexe. iau fiinţă astfel de şcoli şi în târgurile Moldovei, până la Mil-
Pentru a impulsiona dezvoltarea acestui tip de învăţămant, cov. În anul 1855 erau astfel de pensionate la Roman, Piatra
de acută necesitate pentru societatea românească a secolului Neamţ, Botoşani, două la Bacău, unul la Galaţi, iar din 1855
al XIX-lea, se impunea adoptarea unui program adecvat, care funcţiona pensionatul domnului Crudu din Focşani . Deci un
4
să coordoneze înfiinţarea şcolilor de fete. Elaborarea unui a- total de şapte pensionate pentru fete, la care se adaugă cele
semenea program se va realiza prin prevederile Regulamen- cinci existente la Iaşi. Am făcut această precizare pentru a ve-
tului Organic, capitolul IX, secţia IV, prevederi transpuse apoi dea care este raportul între numărul şcolilor publice subvenţio-
în Regulamentul Şcolar al Moldovei din 1832. Regulamentul nate de stat şi numărul şcolilor înfiinţate din iniţiativă particula-
Şcolar este primul act oficial prin care se pun bazele unui în- ră. În 1857, erau în Moldova doar patru şcoli publice pentru e-
văţământ pentru fete şi care făcea precizarea că învăţămân- ducaţia fetelor, două la Iaşi, una la Tecuci şi una la Beilicu .
5
tul, inclusiv cel particular, este o sarcină exclusivă a statului. Deci, deşi Regulamentul Şcolar prevăzuse în mod expres

La 1 iunie 1835 era dată publicităţii programa obiectelor de înfiinţarea şcolilor publice pentru fete, în societatea moldove-
studiu pentru şcolile de fete, inclusiv pentru pensionatele parti- nească exista înclinaţia spre a da fetelor o educaţie mult mai
culare, care începuseră deja să populeze peisajul învăţămân- aleasă în pensionatele private. Cu certitudine, accesul în a-
tului moldovenesc. ceste pensionate era permis numai fetelor din înalta societate,
Iniţiativa organizării unor pensionate pentru educaţia fete- cu posibilităţi materiale corespunzătoare, pentru că marea
lor aparţine străinilor, de obicei francezi, care, probabil, aveau majoritate a fetelor rămâneau pe lângă gospodărie, primind
mai multă experienţă în ceea ce priveşte educaţia fetelor. numai educaţia pentru viaţa de familie din partea mamelor.
Printre materiile de bază (citirea, scrierea, aritmetica, isto-
Este interesant de menţionat de asemenea faptul că, pre-
ria naturală), se predau catehismul, lecţii de morală şi lucru de darea se făcea în limbi străine, franceză, germană, ebraică,
mână. Predarea se făcea în limba franceză şi „ceva limbă ro- pensionatele respective fiind finanţate de minorităţi şi desti-
mânească şi greceasca vorbitoare”. nate acestora. Cu toate acestea, drumul pe care l-a parcurs
Accesul în aceste pensionate se făcea pe baza unei taxe
care acoperea cheltuielile cu întreţinerea în internat, în afară învăţământul românesc la mijlocul secolului al XIX-lea a deter-
de îmbrăcăminte şi „învăţătura de petrecere” (muzica şi dan- minat încadrarea unui număr tot mai mare de copii într-o for-
mă sau alta de instrucţie şi educaţie. Şcolile particulare, acele
sul). Durata cursurilor era de 5 ani, iar conţinutul învăţămân- „pansionate” în care elevele deprindeau cunoştinţe ştiinţifice,
tului şi modul de instruire erau total diferite de cele din şcolile dar mai ales manierele elegante, au constituit o realitate a se-
publice, finanţate de stat. colului al XIX-lea, conferind o notă distinctă peisajului şcolii
Baza învăţămantului o constituia învăţarea limbilor străine,
canto, pianul, dansul şi „lucru de mână”. Cursurile pregăteau moldoveneşti.
fetele din înalta societate să devină doamne de elită şi „ico-
1 Arhivele Statului Iaşi, Comitetul de inspecţie şcolară, Dosar 16,
noame de casă” (gospodine). f. 16.
Pe măsură ce pensionatele pentru fete devin o realitate, 2 Ibidem, dosar nr.655, f. 41-42.
se înmulţesc cererile adresate Departamentului averilor biseri- 3 Ibid., Dosar nr. 677, f. 1-7.
ceşti, pentru deschiderea de noi astfel de şcoli. Aşa era cere- 4 Ibid., f. 1-4.
rea doamnei Francesca Felici, înregistrată de Departament
5 Ibid., Dos. nr.5, f. 5, 6, 7.
sub numărul 3713 din 1853, sau cea a doamnei Leocadia Frici

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 12 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a