Page 12 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

ATELIER ARTISTIC ● PROMISIUNI...

Î N C Ă U T A R E A S I N E L U I
MIEZUL NOPŢII

…un drum fără început şi fără sfârşit…
O explorare continuă în întuneric. Muzele îmi şoptesc
Noi încercăm să creionăm hărţi de fiecare dată când pătrundem în noi în- De un cântec firesc
şine, sperând să găsim lumina. Dar în acest univers păşim pe umbre ale sen- Al aurorii ce apune
timentelor, ale gândurilor noastre. Infinite umbre ce ne ameţesc simţurile şi Plutind cu plecăciune...
ne orbesc pentru a rămâne în deplin mister. Un sărut mai dulce
Dar ne întoarcem iar şi iar cu mai mult curaj, hotărâţi să ajungem la final.
Însă, din nou, umbrele ne îmbată cu iluzii. Acest ciclu este prezent în oricine, Nu e de-o floare pe pământ,
sub orice formă. Contopirea permanentă între realitate şi ficţiune ne contro- Al aurorii ce se înclină,
lează modul de a gândi, de a vedea, de a simţi. Totodată ne şi sculptează câte - Fără grai un prunc născut -,

o statuie unică pentru fiecare personalitate. Mireasma-mbujorată
Noi nu creăm acest univers interior, ci el ne creează pe noi. Ne naşte şi ne Răsare printre nori,
ucide. Ne trezeşte şi ne adoarme. E o prea mândră fată
Vrem să transpunem în realitate Eternul, pentru a câştiga Nemurirea. Unii Ce-adoarme în cântări.
chiar reuşesc. Aceia care privesc pe fereastra mansardei, aceia care aud tă-
cerea, aceia care simt vidul şi îi dau viaţă... Lacrimi cad din văzduh,
Ei sunt oamenii înghiţiţi de viaţă şi de moarte ce lasă în urmă doar un tes- Întunericul ne înconjoară
tament al veşniciei... Totu-i pierdut, totul în grabă,
Dintr-un zâmbet sfânt,
Andreea-Gabriela LUPU, XI A
Năluci, din vizuina nopţii,
Şoapte ce-apun în zare,
UNDE EŞTI, ADOLESC ENŢĂ?... Flori uscate, îmbătate-n groază,
Lin şi lucios apar şi dispar.
- Unde eşti, adolescenţă, ...Inima, în sunete prelungi,
Plină de atâtea vise? Îşi duce tic-tac-ul ei exact, Simona GAGU, IX A
Unde eşti, tu, tinereţe, Ridicând spre apogeu,
De gânduri necuprinse? Viaţa necurmată,
- Suntem aici, stăpâne, Fără popasuri leneşe,
La sânul tău, Cu timp treptat,
Întruchipate Trecut, prezent şi viitor...
În bătrâneţea, Simona GAGU, IX A
Plină de amintiri...

PLEOAPE MĂ SIMT...

mi se închină, mi se izbeşte... Mă simt rătăcitor Mă simt un cântăreţ
mii de priviri din colţuri mă Pe marea fără nume Însingurat în nume
privesc, Unde încerc să-mi şterg Ce nu mai are preţ
nu mi-ai spus nicând că mă iubeşti; Visări din astă lume. Pe ziua cea de mâine.

nici nu era nevoie Mă simt un călător Uitat îmi par şi părăsit,
era prima oară când ştiam, În ultima lui gară, Şi ne-nţeles de mulţi
ştiam... Pierdut în lung fior Cât viu, cât mort ori pustiit –
chiar mai bine ca tine... Rămas în primăvară. Floare de colţ în munţi.

eram în mijloc şi dansam
şi ecoul râsului nostru Florentina NEDELCU, X B
a zburat până departe, NOTA REDACŢIEI:
într-un cer indigo,
Adesea, tristeţea adolescenţilor-poeţi e mai mult... ,,poză”.
sorbit de foamea luminii ,,Poza” este frumoasă, tristeţea zboară, numai poezia dacă
de iubire...
ar rămâne proaspătă...

Simona GAGU, IX A

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 10 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a