Page 9 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ,,GEORGE ENESCU”

Un păstor începe la fluier o melodie de dans; apoi orches-
Créon; 48. Œdipe; 49. Entrée de Phorbas; 50. Sortie de Jo-
caste; 51. Œdipe et le Berger; 52. Sortie d'Œdipe, La Foule; tra îl amplifică şi urmează dansul succesiv al ciobanilor, al
53. Apparition d'Œdipe, les yeux crevés; 54. Antigone et sa femeilor, al războinicilor; pe urmă ei dansează laolaltă. Mu-
soeur paraissent; 55. Créon, Œdipe, La foule; 56. Antigone; zica este veselă, ritmată, cu unele sugestii evidente din to-
57. Sortie d'Œdipe. Chœurs. nalităţi populare româneşti.
Apparition des vierges thebains, cu vasul de jar aprins
Act 4: Epilogue: 58. Vieillards Athéniens, Thésée;
59. Sortie des Vieillards. Entrée d'Œdipe et d'Antigone; de flacăra lui Apollo ,,ce face din om un zeu”, este urmată
60. Entrée de Créon avec quelques Thébains; 61. Lutte d'An- de Invocation du Grand Prêtres et de Choeurs, care cântă
tigone et de Creon. Choeurs des Vieillards Athéniens qui refrenul Marelui Preot. Laios şi Iocasta nu pot pronunţa nu-
s'approchent; 62. Antigone se jette aux pieds des; 63. Les mele copilului, fiind întrerupţi de orbul Tiresias, un tălmăci-
Euménides invisibles; 64. Œdipe, à Antigone; 65. Œdipe, à tor al voinţei zeilor. El reproşează lui Laios că a nesocotit
Thésée; 66. Œdipe franchit le...; 67. Disparition d'Œdipe près vrerea zeilor şi a zămislit acest copil ,,împotriva zeului lumi-
d'une grotte. Les Euménides, invisibles. nii”, în timp ce orchestra subliniază aceasta prin motivul pa-
ricidului. Tiresias anunţă înfiorătoarea soartă a copilului:
ŒDIP - INTERLUDII GENIALE LITERAR-MUZICALE ,,Va fi ucigaşul tatălui său! Şi, ca să-şi înmulţească nelegiu-
ita-i rasă, va fi soţul mamei sale, fratele fiicelor lui şi tatăl
Actul I al operei Œdip este un fel de prolog care su-
fraţilor lui!” Atmosfera devine gravă şi este sugerată prin la-
gerează idila naşterii lui Œdip, la Teba, în palatul regelui mento choeurs. Laios dă copilul unul păstor ca să-l omoa-
Laios şi a reginei Iocasta. Prologul este compus din 12 re, deşi Iocasta se roagă de el. Ei izbucnesc în plâns, pe
secvenţe. Prélude d'orchestre precede ridicarea cortinei; el
fondul muzical al paricidului; suspinele lor tragice sunt re-
este structurat pe trei laitmotive principale ale operei: moti- date de suflătorii la instrumente de lemn, apoi la cornii în
vul destinului, motivul victoriei omului, motivul paricidului. surdină, acompaniaţi de viole; atmosfera e tensionată, ca şi
Motivul destinului, în sol minor, deschide preludiul, în cum ar aştepta un semn de mântuire. Apoi, la violoncel se
tonalităţi grave, tulburătoare; el va reveni fragmentar, subli-
niind unele situaţii, iar în actul III va intensifica momentele aude motivul victoriei omului, urmat de un fragment grav,
înăbuşit, la contrabas, care este preluat, în diminuendo, la
dramatice. Motivul victoriei omului este în tonalitate de fa harpă şi timpane.
diez minor şi porneşte din primul laitmotiv şi, parţial, în lait-
motivul al doilea. Motivul paricidului este brutal, alert, for- Actul II al operei Œdip se petrece după două decenii
mat din note scurte aflate în legato de expresie şi cu un in- şi este construit prin trei tablouri.

teresant joc de accente. Aceste trei laitmotive sunt preluate Tabloul I se derulează în Corint, la curtea regelui Poly-
(cu mici modificări) în cele 12 părţi ale prologului. bos; Phorbas, heraldul regelui, ştie taina lui Oedip: a fost
Primele sunete ale Prélude d'orchestre ne introduc în- luat de la păstorul salvator ca fiu adoptiv al lui Polybos şi al
tr-o atmosferă de tristeţe, de aşteptare, de încordare; apoi Meropei. Tabloul se deschide cu Prélude d'orchestre; muzi-
un crescendo sostenuto aduce treptat motivul victoria omu- ca este sugestivă, potrivită sărbătorii iubirii. Œdip, un tânăr
lui asupra destinului, contrastant cu tonalitatea iniţială, care frumos, de fel vesel, acum este trist, deşi Choeur invisible
aduce o anumită iluminare a liniei melodice. Apoi sonorita- cântă iubirea, fiind acompaniat de flaute şi harpe. El şop-
tea trece în decrescendo, apoi în crescendo, pentru ca, în teşte trist cuvinte fără înţeles: ,,Să plec! Să fug nevinovat!
fortissimo, să răsune motivul paricidului. După o frazare liri- Exilul pe veci?!” Phorbas îl pofteşte la petrecere, dar Œdip
că (tema Iocastei), preludiul atinge punctul culminant: răsu- rămâne singur. Cât vocile se pierd lent, intră regina Meropa
nă la unison, în toată orchestra, motivul victoriei omului. Ur- care vrea să ştie de ce este trist, iar el o întreabă dacă este
mează un decrescendo în care revin parţial primele două ,,copil găsit”, după cum aflase de oracolul din Delphi. El
laitmotive şi apoi totul se diminuează în pianissimo, prin- cântă trist, hotărât să fugă departe, spre a evita paricidul; o
tr-un tremolo de violoncel. frază muzicală susţinută de voce şi de orchestră aminteşte
Apoi, printr-un acord în tonalitatea do diez minor, sce- de motivul destinului. Apoi Œdip, energic: ,,Et je me cou-
na se luminează şi cortina se ridică peste celelalte secven- vrirai d’un bouclier joyeux, pour vaincre le Destin plus pui-
ţe ale actului I: o sală din palatul lui Laios unde se cele- ssant que les dieux.” Tabloul se încheie cu ideea centrală a
brează naşterea unui băiat. operei enesciene - omul mai puternic decât destinul -, su-
Bucuria generală este marcată prin choeur des fe- gerată prin laitmotivul victoriei omului, îmbinat cu celelalte
mmes thebaines, choeur des bergers (în orchestră, se dis- motive printr-o interferenţă instrumentală ce reprezintă un
tinge la flaut motivul păstorului, care va reveni mai insistent interludiu între tablourile I-II şi marchează plecarea în lume
în actul II); le Grand Prêtre cântă rugăciunea ca zeii să-i a eroului tragic - vinovat fără vină. Este o dublă ipostază:
hărăzească o soartă bună. Apoi defilează feluriţi supuşi ca- ciocnirea între voinţa zeilor şi idealul uman.
re aduc daruri pentru copil: păstori, femei tebane, soldaţi. Tabloul II reflectă, muzical, săvârşirea paricidului; de a-

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 7 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a