Page 21 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011
P. 21

ATELIER  ARTISTIC   ●   PROMISIUNI...



                                                                                           Interviul nostru:

                              V I A Ţ A …   D U P Ă   U N   S C E N A R I U …

           Să  cunoşti  cu  adevărat  un  actor  sau un regizor   bob în bob”?...

         este  cu  neputinţă.  Viata  lor  e  mereu supusă trans-   E. C.: Cu cât înaintez în învăţarea acestei meserii, simt
         formărilor.  Ei  sunt  cei  care plâng cu sufletul,  însă   că trebuie să fiu din ce în ce mai disciplinat din toate punc-
         râd cu chipul; ei sunt cei care merg pe stradă, dar se   tele  de  vedere,  mai  riguros,  mai  generos,  mai  umil,  mai
         simt mereu pe scenă…Pe scurt, ei sunt maeştrii, ac-  smerit. Consider că doar aşa pot ajunge profesionist. Cred
         torii,  decorul  şi  lumina  din  teatru.  Uneori,  îşi  dau   că ,,responsabilitate" e cuvântul! Vreau să fiu tot timpul res-
         masca jos pentru ca noi să putem vedea puţin din ei.   ponsabil pentru ceea ce fac pe scenă, adică să mă coste.
         Dar, de cele mai multe ori, sunt doar enigme risipite   Spectatorul plăteşte un bilet atunci când vine la teatru, face
         în constelaţia vieţii noastre...                     un  efort material şi nu numai. El vine cu energie în sală şi

           Eduard  Cîrlan,  artist  focşănean,  este  un om de la   vrea să primească măcar o clipă în care să fie altfel decât
         care  am învăţat  nu doar lecţii  de actorie,  ci  şi lecţii de   este el până la ora începerii spectacolului...
         existenţă: „Să tac şi să ascult atunci când cineva are   Între  actor  şi spectator există un permanent schimb de
         ceva de spus şi să vorbesc atunci când tac toţi şi sunt   energie.  Dacă unul  nu  dă sau nu vrea să primească, ,,ba-
         ascultată...”                                        lanţa” se dezechilibrează.

                                                                 Rep.: Ce sfaturi ai pentru cei care vor să îmbrăţişeze
                                                              această artă?

                                                                 E. C.: În general, mă feresc să dau sfaturi. Dar, dacă aş
                                                              face-o, le-aş propune să se gândească bine înainte de a da
                                                              examen de admitere la teatru. Ce-ţi dă Dumnezeu la naşte-
                                                              re  trebuie  cultivat  cu  atenţie,  dăruire,  generozitate  şi  cu
                                                              foarte multă muncă. Aşa apare talentul. Cei care vor să fa-
                                                              că teatru să se ferească de un posibil eşec în el.
                                                                 Un actor trebuie să fie şi artist, iar pentru a ajunge la as-
                                                              ta, e greu. Artistul este, după părerea mea, un om liber, pre-
                                                              ocupat  însă  de  tot  ceea  ce  se întâmplă în jurul său. Sunt
           Reporter: Cum ţi-ai ,,înfiinţat” lumea teatrului?   foarte  mulţi  de  ,,trebuie"  în  profesia  asta:  trebuie  să  ai un

           Eduard Cîrlan: Când eram mic, îmi plăcea să dau spec-  model,  trebuie  să  crezi  în  cineva,  trebuie  oarecum  să  re-
         tacole, în special, pentru bunicile mele şi pentru o mătuşă   nunţi la viaţa personală etc. Teatrul nu se termină când ieşi
         de-a tatei. Cântam muzică populară (Liviu Vasilică, Nicolae   la pensie, ci când  nu mai eşti.
         Furdui-Iancu, Benone Sinulescu, Ioana Radu, Maria Tăna-
         se), muzică uşoară şi rock românească (Marina Voica, Că-

         tălin  Crişan,  Compact, Phoenix,  Holograf,  Iris), dar şi inter-
         naţională (Scorpions, Queen, Kim Wilde, Michael Jackson).

         A fost unul dintre jocurile copilăriei mele. Îmi plăcea foarte
         mult teatrul radiofonic şi nu mă culcam până ce nu ascul-
         tam:  ,,Buna  seara,  copii!".  Aşa  cred  că  a  apărut  teatrul în

         viaţa mea. Pe scenă, am jucat prima dată în timpul liceului.

            Rep.: Ce reprezintă arta teatrală în concepţia ta?

            E. C.: Nu cred că teatrul ar putea fi explicat printr-o defi-
         niţie. Pentru fiecare dintre noi, teatrul înseamnă altceva, dar
         sunt  şi  momente  în  care  îl  vedem,  îl auzim, îl gândim şi-l
         simţim  la fel. Teatrul de calitate trebuie să tindă spre artă.
         Teatru  ,,mult"   se  face mai uşor; teatru de calitate se face

         greu. Când zic aceste lucruri, nu mă refer la timp, ci la tot
         ceea  ce  înseamnă  procesul  de  creaţie  teatrală  (adevăr,   „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s
                                                                 actori...”                      William   Shakespeare
         simţire, minte  şi multe altele).
            Rep.: Ai  fost  pe scenă de multe ori. Ce simţi când

         zeci de priviri şi urechi te ,,sorb” şi te analizează ,,din      Dialog propus de Roxana STAN, XII  C






          Seria a IV-a     *    Nr. 2  *  iul.  – dec. 2011    *   Armonii  *  17 *  Armonii    *  iul. – dec. 2011  *  Nr. 2   *    Seria a IV-a
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26