Page 26 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

DASCĂLI VRÂNCENI...

această stare de lucruri. Bucuria întâlnirii cu soarele este de Ideea nuvelei Izvodul morţii porneşte de la o veche credin-
scurtă durată fiindcă mama, îndobitocită de atâta sărăcie, îi ţă populară: omul trebuie să-şi doarmă somnul cel veşnic aco-
blestemă şi îi bate cu vergile de la războiul de ţesut. Deznodă- lo unde s-a născut şi unde a fost fericit printre cei dragi. De a-
mântul brusc parcă ar aduna esenţa acestei vieţi: speriaţi de ceea ,,buniţa” Săftica îşi doreşte să-şi petreacă zilele şi cea-
vargă, cel mai mic dintre copii şi motanul ,,Se roagă amândoi surile dinaintea morţii în satul natal. Ghicind că n-a fost dusă
să scape”. Astfel că astrul zilei de primăvară este doar o pali- de urmaşi în casele copilăriei şi ale tinereţii, le cere s-o lase în
dă iluzie a unei palide fericiri… gospodăria Buciumenilor. Aici, urma să se odihnească în ,,în-
Moş Radu, din Îndurare, s-a luptat toată viaţa să scape de
căperea aceea atât de binecunoscută, unde aproape toţi fe-
sărăcie. Cu toată osârdia sa, n-a izbutit. Bătrân, bolnav, trudit ciorii ei văzuseră cea dintâi lumină a vieţii şi unde atâţia alţii, în
peste măsură de munca grea şi îndelungată, obosit, dar mai scurgerea vremurilor, închiseseră ochii pentru totdeauna”. Dar
ales lipsit de cea mai mică speranţă de mai bine, măcar pen- bătrâna fuge, noaptea, în cimitir şi neamurile o găsesc în zori
tru nepotul orfan (al cărui tată pierise împuşcat în răscoala din ,,pe mormântul presbiterului Tudorache Plăeşu, cel mai vechi
1907), ajunge să-şi dorească moartea. Deşi necreştinească şi strămoş al familiei; din mila Celui Sfânt, se odihneşte”.

contrazicând cutumele satului, dorinţa lui tăcută de a muri pa- Popas este o nuvelă care se inspiră din viaţa grea a ţigani-
re o firească mântuire. Destinul implacabil curmă această via- lor nomazi. Porniţi din loc în loc, fără odihnă şi fără speranţa
ţă: săteanul sărac şi lipsit de noroc este trăsnit pe când ara cu că i-ar aştepta undeva fericirea, ei au o soartă grea deşi iluzia
văcuţele-i slăbănoage, ajutat şi de micul nepot orfan. I se îm- libertăţii şi a bucuriilor le mai dă un licăr de putere. Dar exis-
plinise astfel ruga: ,,- Doamne, scapă-mă de zile, dacă nu mă tenţa lor vitregă decurge din starea generală dificilă a ţării, sub
poţi mântui de nevoi…” nivelul vremii şi al orizontului european al epocii. Găsim şi aici
Plutaşul zugrăveşte viaţa grea şi primejdioasă a celor ce ipostazele minoratului...

cară lemnul muntelui spre fabrici, dar şi spiritul de solidaritate Familia şi gospodăria ţărănească este o temă bine corela-
dintre săracii pe care nu îi ajută nimeni, fiindu-le potrivnice şi tă cu tema greului vieţii. Exploatarea nemiloasă, grija de mâi-
stihiile naturii care le mătură, prin furia apelor dezlănţuite, ne, sărăcia, boala, dispreţul din partea celor bogaţi, lipsa de
chiar şi cimitirul în care abia fusese coborât plutaşul străin a- perspectivă etc. tulbură grav relaţiile dintre membrii familiei,
ajungându-se la neomenie, la meschinărie, trădări, crime ş.a.,
dus de apele învolburate ale Siretului. ,,Măicuţa bătrână” spo-
reşte aici tragicul întâmplării. Astfel, secvenţele naraţiunii au provocând astfel încălcarea unor vechi legi şi reguli cutumiale,
un real impact asupra cititorilor sensibilizaţi de subiectele des- a unor valori etico-morale şi creştineşti. Tratată melodramatic,
superficial, subiectiv, tezist şi didacticist, tematica aceasta se
pre cei săraci, ,,umiliţi şi obidiţi”, ,,ofensaţii vieţii”, cum va scrie
mai târziu Mihail Sadoveanu. materializează cu prisosinţă în creaţiile literare ale lui Ioan
Flămânzii oferă imagini terifiante dintr-o lume definită de
Ciocârlan, tot în stil minor.
La arie, temă reluată în alt context şi de Al. Sahia (Ploaia
spectrul foametei crâncene. Nici în Sâmbăta Morţilor, când de iunie), a putut impresiona publicul fiindcă, în multe cazuri,
,,oameni cu dare de mână fac praznice şi preotul satului um-
blă să le binecuvânteze” nu-i mai bine. Trei copii mici şi neaju- avea un larg corespondent în realitate, într-o societate unde
toraţi se îndreaptă prin ploaia sumbră la un aşa praznic, dar sănătatea publică rurală nu era asigurată, iar viaţa sătenilor
greu pot înainta de la poartă din pricina unui dulău fioros, apoi era grav primejduită; deci, şi a mamelor. Moş Runcu îşi ajută
reuşind ,,să se strecoare apoi până spre uşa casei”. Căţeluşul nora la naşterea care se produce pe câmp şi se bucură, ,,cu
Covrig, tovarăşul lor nedespărţit de joacă şi de foamete, îi aju- ochii înrouraţi”, de ,,voinicul nepoţel” venit pe lume în condiţii
atât de improprii... Schiţa ar fi putut căpăta o altă densitate şi
tă să intre şi în casă, izbutind să adune firmituri şi oase ce mai
cădeau pe sub masă, dar pe care le înghiţea cu lăcomie, fără alte pulsaţii epice.

a se gândi la foamea prietenilor săi. Deznodământul surprinde Nuvela Traiul nostru, din volumul omonim, prezintă familia
un gest dezumanizant (care nu are conotaţii poporaniste!): şi gospodăria ţărănească dintr-o perspectivă terifiantă. Ţăranii
,,Preotul bătrân şi gras (…) din belşugul de bucate ce-i stătea îi argăţesc pe boieri şi pe arendaşi, printr-o muncă sisifică;
în faţă le aruncă sub masă un codru de mălai şi o mână de dar, pe de altă parte, sunt condamnaţi la pasivitate şi la inde-
sarmale”. Gestul inuman al lacomului popă are impact asupra cizie practică datorită nivelului cultural minor şi aplatizant. Ţă-
cititorului, atât prin sugestiile unei naturi duşmănoase, dar şi a ranul sărac şi apatic, Miron, şi-a condamnat familia să trăias-
unor comportamente umane complet nefireşti. ,,Stilul minor” al că în condiţii de cvasianimalitate, într-o colibă sordidă. Goi şi
epocii care se complăcea cu o asemenea stare de lucruri nu flămânzi, cei trei copilaşi se bucură până şi de fulgii de zăpa-
caută căi de ieşire din acest marasm şi, ca atare, de aseme- dă intraţi în casă prin acoperişul spart şi şubred. Copleşită de
nea abordări literar-artistice... minore. nevoi, mama însărcinată îşi blestemă copiii care se joacă pe
afară ,,strângând frigul”, apoi naşte în mizerie, sub un coviltir
Şi în povestirea Rămaşi acasă transpar elemente econo- murdar şi nevoiaş unde boierul hulpav crede că aceşti amărâţi
mice rurale rudimentare determinate de o cruntă exploatare.
Copii şi animale suferă împreună de foame, într-o inumană ar fi ascuns partea de dijmă. ,,Încredinţat de cinstea românu-
frăţietate a flămânzirii. Tema şi subiectul înduioşează pe citi- lui, boierul ieşi afară, îngânând: - Curat trai de dobitoace!”

tor şi pot conferi textului valenţe artistice pe care nu le are. În Cină, bucuria mesei de seară, după întoarcerea trudită

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 22 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a