Page 24 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

DASCĂLI VRÂNCENI...

Prof. Ion Gr. CHERCIU

I O A N C I O C Â R L A N

UN PREMIAT MINOR AL... ACADEMIEI ROMÂNE

Opera lui Ioan Ciocârlan poate fi încadrată in corpore în
,,stilul minor” al epocii din răspântia veacurilor XIX şi XX, sub

semnul căruia debutează. Paradoxal şi aproape inexplicabil
este însă faptul că prozatorul-învăţător nu simte în vreun fel
măcar căutările şi biruinţele scrisului românesc interbelic ast-

fel încât să-şi aşeze demersul epic pe coordonate noi, suge-
rate de curentele moderne sau chiar de anumitele înnoiri ale
literaturii tradiţionaliste.
Creaţia literară a lui Ioan Ciocârlan este relativ restrânsă,
deşi se derulează pe aproape patru decenii - din primii ani ai
secolului XX (volumele: Pe plai, schiţe de la ţară, 1903; Traiul
nostru, nuvele şi schiţe, 1906; Inimă de mamă, schiţe şi
nuvele, 1908; Vis de primăvară, 1909), apoi, în preajma
primului război mondial (volumul de schiţe Fără noroc, 1914)
şi, respectiv, în perioada interbelică (povestirea La vatră, în
1925; culegerea de schiţe Flămânzii, 1929; romanul Du-te
dor!..., 1936; romanul Tainele munţilor, 1940).

IOAN CIOCÂRLAN - Învăţător-scriitor vrâncean Temele schiţelor, povestirilor şi nuvelelor sale, relativ re-
strânse ca număr, pornesc de la orizontul rural vrâncenesc,
În galeria ciudăţeniilor din istoria literaturii române se în- prin excelenţă, şi îl oglindesc, în consecinţă. Ele sunt aborda-
scrie şi destinul artistic al învăţătorului Ioan Ciocârlan. te pe baza apartenenţei învăţătorului-scriitor la meleagul de-
Învăţătorul vrâncean Ioan Ciocârlan a debutat în volum în scris, la care se adaugă şi caracteristicile profesiei de dascăl,
1903 (Pe plai, schiţe de la ţară), - înaintea lui Mihail Sadovea- dar fără a cădea în didacticism direct şi ieftin. Experienţa soci-
nu - şi a devenit, prin întreaga sa operă, un mare… minor (nu al-profesională cotidiană a autorului îi stimulează într-o bună
numai!) ,,sadovenian”. măsură imaginaţia, dar aceasta se grefează, implicit, pe gus-
După doar cinci ani de la debut, prin volumul de schiţe şi tul minor al epocii; de aceea şi stilul scriitorului şi al operelor
nuvele Inimă de mamă, a primit ,,Premiul Academiei Româ- sale se situează tot în registrul minor.
ne”, deşi I.L. Caragiale ar fi meritat cu prisosinţă să fie încoro- Astfel, sunt prezentate călătoriile în munţi şi viaţa păsto-
nat cu aceiaşi lauri - şi nu numai pentru un singur volum, ci rească (Bodea, Pe Runcu, La stână, Pentru simbrie); traiul
pentru întreaga sa operă. Astfel, Ioan Ciocârlan, ca şi alţi mizer, sărăcia şi dramele de existenţă rurală (La soare, Îndu-
confraţi întru scris, a ajuns şi un mare... minor ,,caragialian”. rare, Plutaşul, Flămânzii, Rămaşi acasă, Popas, Izvodul mor-

* * * ţii); familia şi gospodăria ţărănească (La arie, Traiul nostru,
Desigur, nu vizăm aici explicaţii şi motivaţii pentru gestul Cină, Două suflete, Inimă de mamă, Femeia care se închină.
din 1908 al Academiei Române, cât încercăm să distingem câ- Din spusa poporului); drame şi tragedii sentimentale (Din
teva coordonate ale ,,stilului minor” care defineşte opera epică dragoste, Ispita); frământări matrimoniale (Din dragoste, Inimă
a lui Ioan Ciocârlan. de mamă, Vis de primăvară, Du-te, dor!...); ecouri din trecutul
Ioan Ciocârlan se încadrează în pleiada scriitorilor provin- istoric (Din vremuri, Cetăţuia Stăncuţei. Din spusa poporului);
ciali minori confruntaţi cu influenţe teoretice şi conceptuale ale drame ale universului zoologic sălbatic, cât şi ale celui domes-
realismului, ale sămănătorismului şi poporanismului - aproape, tic (Uliul, Cursa, Prietenii); copilăria nefericită (La soare, Ră-
simultan, în egală măsură -, astfel încât opera sa apare ca un maşi acasă) etc.

conglomerat al acestor căutări. Creaţia sa a primit aprecieri di- Temele sunt întregite de subteme cu care se află în raport
verse şi contradictorii: de la primirea oarecum rezervată de la de complementaritate: farmecul naturii, comuniunea om-natu-
,,Semănătorul” (vezi pseudonimul ,,Mărioara Florian”), la pre- ră, relaţiile între membrii colectivităţii rurale, raporturi de ine-
ţuirea lui N. Iorga şi a revistei ,,Neamul românesc”; apoi, în chitate între bogaţi şi săraci, contrastul dintre boierimea de
Istoria literaturii române. De la origini până în prezent, de neam (posesoare a multor calităţi) şi arendaşii venetici (venali,
George Călinescu, a încăput abia într-un rând şi jumătate: nomenoşi, ipocriţi), relaţii între membrii familiei ţărăneşti, copiii
,,Neînsemnat, Ion Ciocârlan (n. 1874), colaborator la Semănă- săraci şi vieţuitoarele, obiceiuri şi tradiţii rurale şi strădaniile
torul şi la Luceafărul.” pentru păstrarea lor, ecouri ale unor întâmplări de demult...

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 20 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a