Page 27 - ARMONII Nr.2 Seria IV iulie-decembrie 2011

DASCĂLI VRÂNCENI ...

de la câmp, este anulată de lipsa celor mai comune alimente: lui, de M. Sadoveanu, etc. oferă o dublă imagine din lumea
copiii îşi astâmpără foamea străduindu-se să ciugulească ane- ,,necuvântătoarelor”: lupta grea pentru existenţă şi devota-
voie coaja de mămăligă uscată pe pereţii ceaunului. În obse- mentul părintesc faţă de pui, ca simbol al generaţiei care ur-
sia că masa n-ar putea să le ajungă, părinţii nici nu observă că mează. Deşi vietate răpitoare, uliul devine aici un personaj
unul dintre copii a adormit fără să mai mănânce. Subiect epic pozitiv, căzut eroic la datoria sa înaltă, pe care cititorul îl înţe-
major, dar tratat prea... minor. lege şi pentru care se emoţionează. Nuanţele melodramatice
În Două suflete, sunt zugrăvite, cu mult melodramatism,
diminuează deznodământul povestirii unde ,,eroul” cade în-
ipostaze ale sorţii crude a doi refugiaţi săraci care, suferind de frânt, în timp ce ,,mititeii îl strigă însă, îl cheamă mereu!...”

foame şi de frig, îşi pierd viaţa departe de ţara lor, într-o iarnă Un drăguţ armăsar din povestirea Cursa moare ,,la dato-
grea, deşi se aciuaseră într-un sălaş sărac al mamei sculpto- rie”, luptându-se cu ,,un lup şiret”, străduindu-se din răsputeri
rului-narator, vlăstar ,,de neam”. să apere herghelia peste care domină. Povestirea ar putea e-
moţiona, prin conotaţiile sale didactice, motivând elevilor sau
Subiectul din Inimă de mamă, din volumul omonim (1908, cititorilor, totuşi, că lupta pentru existenţă este dură şi nu-şi
premiant academic!) va fi reluat şi în târziul roman interbelic
Du-te, dor!... Sunt surprinse obiceiuri străvechi legate de mo- permite să cultive mila, îngăduinţa sau duioşia.
mentele premergătoare nunţii, încărcate de emoţiile viitoarei şi
O altă lecţie de viaţă, tot în ,,stil minor”, oferă şi povestirea
iremediabilei despărţiri de părinţi şi de casa părintească. Con- Prietenii. Căţelul Dudaş şi viţeaua Dumana (venită pe lume…
flictul se naşte între moş Radu Potecă şi soţia lui, Sultana, Duminica) ,,au văzut lumina zilei în aceleaşi clipe, acolo, în
care se lasă greu înduplecată să-şi mărite pe Stăncuţa, mezi- grajdul mic şi întunecos al stăpânului”. Această coincidenţă
na familiei; ,,inima de mamă” spune că nunta trebuie amânată
pentru a mai prelungi şederea copilei lângă părinţi; ,,inima de (nu doar livrescă!) poate argumenta şi susţine ideea rostului
devotamentului în lume, frăţietatea dintre vieţuitoarele care
tată” spune că nunta trebuie grăbită pentru a nu-l pierde pe trăiesc în aceleaşi condiţii, solidaritatea în iureşul vieţii, dar şi
Voicu, flăcău bogat, frumos, cuminte şi omenos. Adevărul vie-
ţii este că Stăncuţa trebuie să se supună legilor firii, iar mama în ceasul din urmă, când sunt hăcuiţi simultan de măcelarii ne-
ei ştie că aşa trebuie să fie şi îşi va da consimţământul, cu miloşi, dar care trebuie să-şi exercite meseria, totuşi, trebui-
greu. Printr-un vicleşug, moş Radu face ca tinerii să se vadă toare oamenilor…

într-ascuns (ca în Bădăranii... de factură sătească!) Minor, din * * *
unghi literar, este faptul că autorul face risipă de pagini pentru Stilul minor al operei lui Ioan Ciocârlan îşi are multe ,,iz-

zugrăvirea acestor ezitări. voare”: mentalitatea minoră a epocii, relevată în principalele ei

Şi în Vis de primăvară apar numeroase elemente idilice, coordonate; ,,modelul” minor oferit şi de alţi scriitori minori ai
dulcege, sporite din belşug prin multe motive folclorice, prin epocii - adevăraţi epigoni ai ,,spiritului junimist” şi ai marilor
exprimări convenţionale de caracterizare a unor stări sufleteşti clasici români; teme literare interesante, dar tratate în chip ma-
premaritale sau a unor manifestări ale spectacolului natural, nierist şi tezist; subiecte simple sau simpliste, fără complexita-
consonante cu trăirile afective ale fetei de ieşit la horă. Lia şi te sau credibilitate estetică, deşi adevărul vieţii este surprins u-
Miron sunt doi tineri care au crescut împreună, dar care s-au neori şi în chip realist, nu doar în tonalităţi sămănătoriste sau
pomenit uniţi prin dragoste platonică, - un fel de Romeo şi Ju- poporaniste; intrigi superficiale şi neconcludente; atitudini criti-
lieta rurali care ,,nu s-au priceput” (ca şi ,,eroii” idilici ai lui ce sau caricaturale lipsite de profunzime; caracterul didactic,
George Coşbuc!) mai mult sau mai puţin explicit, în toate ,,momentele” subiectu-
lui; descrierile de natură în exces, fără o strânsă şi profundă
Femeia care se închină. Din spusa poporului) propune un corelaţie cu dinamica sufletească şi comportamentală; insufici-
subiect hâtru, parcă scos din seria ,,poveştilor” cu Păcală, entă inspiraţie privind localizările geografice şi temporale; anu-
despre ţăranca isteaţă şi bărbatul său cel înţelept. Morala: în- mite nepotriviri ale numelor, supranumelor şi poreclelor perso-
ţelepciunea prin care cei mintoşi izbutesc să înfrunte nedrep- najelor cu cadrul rural al subiectelor; personaje schematice;
tăţile şi primejdiile vieţii. Se încadrează, complet, în ,,stilul mi- destule imprecizii de limbaj; abordări melodramatice, unidirec-
nor” al epocii, alături de opere cu tematică asemănătoare. ţionale, statice, plate etc.

Ca şi la alţi scriitori contemporani cu Ioan Ciocârlan, ,,lu- În totalitate, scrisul lui Ioan Ciocârlan a fost minor (deşi în
mea celor care nu cuvântă” oferă mai multe subiecte tot în re- epocă s-a bucurat de o nemeritată notorietate, în pofida faptu-
gistrul ,,minor”. Această lume amărâtă, ca şi comunitatea să- lui că a fost contemporan tot timpul cu mari scriitori: I. L. Cara-
tească unde sau lângă care trăiesc, augmentează dimensiuni- giale, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu etc.).
le dramatice ale vieţii ţărăneşti. Privite cu sensibilitate, cu înţe- Stilul său a rămas minor mereu: şi în plin ,,ev” sămănătorist
legere şi cu duioşie, animalele şi păsările parcă s-ar personifi- sau poporanist, cât şi înainte şi după primul război mondial,
ca, trăind, ca şi oamenii, incertitudinile cotidiene, mizeria traiu- neizbutind să depăşească epoca şi ,,módele”. Continuându-i,
lui, spectrul ameninţător al morţii etc. epigonic, pe I. L. Caragiale (cel din schiţe, povestiri şi nuvele),

Povestirea Uliul, ca şi Căprioara, de Emil Gârleanu, Puiul, pe I. Slavici (prin universul rural şi prin şi ipostaze tematico-di-
de I. Al. Brătescu-Voineşti, Hultanul sau În Pădurea Petrişoru- dactice), Ioan Ciocârlan îl anticipează întrucâtva pe M. Sado-

Seria a IV-a * Nr. 2 * iul. – dec. 2011 * Armonii * 23 * Armonii * iul. – dec. 2011 * Nr. 2 * Seria a IV-a