Page 39 - VOLUMUL 7

DINCOLO DE REAL – vol 7-

POEM 319

În creuzetul vremii, unde se topește fierul voinței umane,
Stăpâni de oaste-și forjează coroane din flăcări ce miraje
clădesc.
Ei invocă spiritul pământului, dar gândul le zvâcnește peste
mori de vânt,
În vrăjitoria mândriei, îngânând incantații ce fum în ochi le
presară.
Cu grai de sirene, demagogii își cântă popoarele-n somn
amăgitor,
Făcându-le să-nnoate spre maelstromul războiului cu brațe
de nădejde.
Sub masca unui patriotism brodat cu aur fals, devin
maeștri în iluzie,
Construind castele pe oase, sub care e doar nisipul
efemerității.
Își înălță discursurile ca obeliscuri spre cer, dar în umbra
lor se ascund abisuri,
Bălării de cuvinte cresc spre soare, înfiorând inimile cu
vântul schimbării.
Îndeamnă la un exod al sufletelor către câmpuri de luptă
stelare,
Dar stele căzătoare sunt, acoperind pământul cu cratere de
tăcere și uitare.
Sunt alchimiști ce caută să transforme plumbul temerilor în
aurul gloriei,

38