Page 104 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Neștiind că, cu cât urcăm mai sus, cu atât cresc umbrele
noastre.
În acest labirint al dorințelor, sunt pierdut și totuși regăsit,
Un rătăcitor în noaptea eternă, căutând zori în adâncul
ființei mele.
Căci în acceptarea existenței noastre trecătoare se găsește o
magie stranie, melancolică,
O șoaptă de frumusețe în predarea dansului trecător al
vieții.
Vise infinite se învârt în jurul meu într-un balet cosmic,
Unde stelele cad ca lacrimi, iar luna cântă cântece de
leagăn temerilor uitate.
Pășesc pe cărarea unde sacralul și profanul se
întrepătrund,
Unde adevărata valoare a inimii nu este în a învinge
moartea, ci în a îmbrățișa tristețea blândă.
Aceasta este povestea căutării umane, un cântec al
contradicției melancolice,
Rădăcina tuturor măreției și dezolării.
Suntem atât creatori, cât și distrugători, în nevoia noastră
de lumină eternă,
Dar este în umbre că găsim esența fragilei și frumoasei
noastre trecători.
Și așa, sub privirea melancolică a stelelor, dansăm dansul
nostru imperfect,

103