Page 57 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 120

Sub bolta stelelor eterne, unde coarde de lumină cântă
baladele infinitului,
Se nasc două feluri de oameni, țesuți în pânza destinului
cosmic,
Majoritatea oamenilor sunt cei ce nu pot să gândească,
doar să creadă,
Ei nu se deschid rațiunii, ci numai vrăjilor autorității, ce le
învăluie temerile într-un abur mistic.
Pe tărâmul enigmatic al existenței, unde umbrele și lumina
dansează într-un vals veșnic,
Ei străbat cărările tainice, purtați de curenți invizibili ai
credințelor nestrămutate,
Fiecare pas al lor, un ecou al dogmelor țesute în filigranul
serilor de altădată,
În timp ce sufletele lor se hrănesc din nectarul ignoranței,
depozitat în adâncuri nepătrunse.
Sub lumina magică a unei lune vechi, acești oameni sunt
sculptorii unor visuri împrumutate,
Neputând să raționeze, dar plini de speranțele ce dansează
pe marginea pragului,
Se pleacă în fața idolilor făuriți din umbre, reflexii ale
puterii autorității,
Fiecare credință a lor este o flacără pâlpâitoare pe altarul
ascultării oarbe.
În tăcerea înserării, în adâncurile minților lor, unde
gândurile rămân semi-adormite,
56