Page 53 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 118

Sub pavăza grea a timpului care trece,
Secolele au devenit povară ce apasă clipa,
Suntem mai desprinși de puritate decât toate veacurile,
Leșuri de imperii, descompunerea noastră ne înconjoară.
Istoria se stinge sub respirația noastră epuizată,
Hârșâitul morții națiunilor devine cântec de fundal,
Cortina universului e sfâșiată, găurită de molii,
Prin crăpăturile sale, vedem doar măști și fantome agale.
Există iubire dincolo de ceea ce poți cuprinde?
Există bunătate dincolo de limitele tale?
Există realitate mai amplă decât tot ce cunoşti?
Există înțelegere ce te depășește cu mult?
Ar fi bine să crezi că da.
Căci da, haosul se întinde dincolo peste orizonturi,
Dar acest haos e temelia doar pentru cei ce nu se avântă,
Pe treptele invizibile ale misterului etern,
În învățămintele trecutului se află dovada adâncă.
Ceasul veșnic pendulează într-o tăcere apăsătoare,
Fiecare bătaie, o piatră funerară deschisă în noapte,
Fantomele imperiilor vechi, prinse în dans macabru,
In spectrul ruinelor noastre murmură unul pe altul.
În mantia serii, purtăm măști vii de penumbră,
Încercând să acoperim descompunerea sufletului nostru,
Dar prin găurile cortinei, pătrund adevăruri absolute,
Spectrele înșirarea divină, ca fanioane ale ființei.
Saga noastră se scrie în cenușă de univers trecut,
52