Page 49 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 116

Sub ceruri plumburii și clipe rătăcitoare,
Am cutreierat pământuri goale și coline tăcute,
Sunt bătrân de timp și de vise pierdute,
Dar voi găsi unde s-a dus, în universul nesfârșit.
Voi săruta buzele ei ca pe relicve divine,
Și-i voi ține mâinile în ale mele, până ce stelele
Vor cădea din tărâmuri uitate, până la marginea
infinitului,
Vom păși printre iarba mistică, sub lumini serafice.
În ținuturi de legendă, unde timpul se pleacă,
Vom culege mere de argint din livezile lunii,
Și mere de aur de pe arborii soarelui etern,
Vor fi fructele dorurilor noastre în noaptea cosmică.
Prin peisaje visate și nuanțe eterice,
Acolo unde umbrele dansează între tărâmuri,
Ne vom găsi drumul într-o pădure de constelații,
Sub ceruri deschise, unde realitatea se înclină.
Iubirea noastră va fi un cântec al sferelor,
O simfonie a dorințelor împletite cu stele,
Voi sorbi fiecare pas, fiecare clipă,
În grădina timpului, sfântă și nespusă.
În palma mea, inima ei va bate ca un far,
Ghidându-ne prin lumile ascunse ale cosmosului,
Pe cărările de lumină tainică, unde îngerii
Își pierd aripile în vârtejuri de timp.
Căci eternitatea este doar o iluzie de argint,
48