Page 48 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

Sufletul ce nu se înalță, acela e sărac,
Ziua e doar o scenă pe care ne putem juca visele,
Fiecare loc, fie el cât de simplu, poate fi un palat,
Pentru cel ce vede dincolo de vălul aparențelor.
În crăpăturile zidurilor și în tăcerea nopților pustii,
Se ascund îngerii inspirației, așteptând chemarea ta,
Cu fiecare cuvânt rostit, cu fiecare gând transformat,
Poezia își țese mantia peste realitatea nudă.
În haosul zilei și-n liniștea eternității,
Poetul poate crea universuri din praf și lumină,
Iar sufletul ce cântă, niciodată nu va cunoaște sărăcia,
Pentru că pentru creator, fiecare clipă este o fereastră spre
infinit.
Iar tu, rătăcind prin coridoarele vieții cotidiene,
Găsește-ți esența în cele mai mărunte detalii,
Transformă cenușa realității în aur spiritual,
Căci în fiecare zi, ascunse în umbre, se află miracole
nepovestite.
Prin vălurile timpului, unde seara se întâlnește cu
dimineața,
Într-un dans cosmic de constelații și umbre,
Poetul descoperă sensul în tăcerea adâncă a inimii,
Împrumutând din univers esența infinitului.
Astfel, sub ceruri înnegurate și zori de aur,
Sufletul poetului se înalță, cântând în liniștea cosmică,
Descoperindu-și propria creație în fiecare colț al lumii,
O veșnică transformare, din mundan în sublim, din
întuneric în lumină.
47