Page 43 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 113

Sub voalul eternității, țesut din stele vii,
Am sosit târziu la iubirea pentru păsări, acele suflete
eterice,
Ani întregi le-am privit doar ca pe o șoaptă la marginea
vederii,
Ele cunosc suferința și bucuria în stări pure, inaccesibile
nouă.
Viețile lor se desfășoară într-un ritm sacru și încins,
Pe care inimile noastre nu-l pot niciodată atinge.
Se avântă spre uitare, cu o ardoare nevăzută.
Sub ceruri deschise, cântând balade cosmice,
Păsările sunt spirite libere, mesageri ai infinitului,
Creaturi efemere ce își urmează destinul divin,
Dansând printre ramurile paradisului neatins.
În trilurile lor răsună magia tărâmurilor de vis,
Fiecare zbor e o sonată a veșniciei nevăzute,
Fiecare pană, o pagină din cartea lumii,
Și totuși, noi le-am perceput doar ca umbre-n oglindiri.
Ele trăiesc într-un univers de tainice profunzimi,
Unde suferința și bucuria curg ca râurile sacre,
Viețile lor sunt sculptate în timp de efemer,
Pulsând cu o intensitate ascunsă, neatinsă de noi.
Sub cerul infinit al zborului etern,
Păsările sunt stelele zilei în mișcări delicate,
Cu aripi ce sfidează gravitația pământului,
Și priviri ce cuprind secretele cerurilor albastre.
42