Page 47 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 115

Sub cerurile îngândurate, unde stelele împletesc vise,
În adâncul existenței zilnice ce pare încorsetată,
Nu te plânge de sărăcia zilei, nu o condamna;
Spune-ți că nu ești poet destul să-i dezvălui bogățiile,
Căci pentru creator nu există niciodată sărăcie, nici locuri
indiferente.
În vastitatea fiecărei clipe, unde timpul abia răsuflă,
Se ascund comorile ascunse ale dimineților tainice,
Pe care doar sufletul setos de magie, plin de vis și dor,
Le poate chema la viață din abisul nesfârșitelor tăceri.
Fiecare zori este o pânză goală, fiecare apus o poveste
neterminată,
Unde culorile emoțiilor tale așteaptă să fie amestecate,
Pentru a picta frescele valorilor nemărginite ale existenței,
Dar trebuie să fie poetul din tine cel ce vede cerneală
ascunsă în întuneric.
În fiecare fir de iarbă zace o lume tăinuită,
În fiecare foșnet de copac, o simfonie nerostită,
În picăturile de ploaie, se oglindesc cerurile interioare,
Dar trebuie să ai ochii de poet pentru a desluși aceste
comori în cotidian.
Căci sărăcia nu este a clipei, ci a sufletului ce nu cântă,
Bogăția se află acolo unde imaginația întâlnește realitatea,
Unde spiritualitatea se împletește cu mundanul,
Și poetul descoperă magia în cele mai umile colțuri ale
vieții.
46