Page 114 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

Din acest tumult al gândirii, aud cântecul persistent al
individualității,
Un imn nescris, o simfonie sacrală a sufletului invizibil,
Ritmurile pulsând cu chemarea libertății necondiționate.
Ești tu, suflet pierdut în labirinturi sociale,
Ființa ta sculptată de mâna necruțătoare a tiparelor,
Dar în tăcutul sanctuar, renaște forța vieții din adâncuri,
Chemarea inefabilă de a însemna, de a crea luminos în
întuneric,
De a rupe lanțurile standardizării și de a rezona cu cosmosul,
Prin ceea ce ești, prin ceea ce devii, renunțând la hainele
convenției.
În fluxul conștiinței care curge nestingherit,
Simt cum sensurile se reîntorc la izvorul nativ, autentic,
Fiecare notă unică, fiecare strigăt un vers nesupus,
Și astfel, îmi revendic dreptul să creez semnificații noi,
În dansul neîntrerupt al sufletului, în pădurile melancoliei,
Acolo unde tragedia se transformă în poezie vie,
În misterul sacru al vieții care se reinventează etern.

113