Page 39 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

POEM 18

O trăiesc, cu pași lenți și mândri, printre grindina și soarele
necontenit.
Gândurile nu mă lasă? Zen-ul le împinge în cotloanele tăcerii,
Mă așez într-un colț liniștit și respir adânc de zece ori, în ritmul
meditației.
Îmi liniștesc mintea, las să curgă liniștea prin venele neliniștite,
Meditând, găsesc un echilibru fragil, o stavilă împotriva
furtunii interne.
Prinde și îmbrățișează trăirea, în ritm disciplinat al zilelor ce
vin,
Îmi fac o listă, două, trei lucruri de făcut; pas cu pas,
Nu trebuie să fac totul, suficient să fac un lucru bine,
Căci viața este lungă, iar drumul mă poartă înainte, călăuzit de
răbdare.
Prinde declanșatorii, acele scântei ce declanșează focul
gândurilor nesfârșite,
Reacția în lanț a supra-gândirii, la fel ca domino-ul ce cade.
Dar mereu este acea idee primordială – găsește-o și oprește-o,
Trăiește conștient, despică firul de pai în patru până îl înțelegi.
Vorbiți, spovediți-vă sentimentele prietenilor, familiei, lumii,
Nu ține sticla închisă, lasă să curgă, scrie, spune, împărtășește,
Sentimentele înfășate nu sunt bune pentru suflet,
Eliberându-le, găsesc o ușurare, un adevăr distilat din haosul
interior.
Bucură-te de călătorie, viața e plină de suișuri și coborâșuri,
Obsesia pentru fiecare detaliu nu va repara nimic,
Când e lumină, râde. Când e furtună, las-o să treacă.
Viața e schimbare, curge, și va fi bine la final.
Fii disciplinat, merită să te vindeci,
Să rezolvi tiparele toxice și să atingi scopul ales,

38