Page 36 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

Creierele noastre, cândva câmpuri fertile de gândire, acum
deșerturi uscate, nelegate.
Și totuși, undeva în întinderea vastă, o sămânță de speranță
poate zace,
O scânteie ce așteaptă a fi aprinsă, sub cerul sumbru,
În adâncul introspecției, unde sufletul și mintea converg,
Există puterea de a crea din nou, de a lăsa viziuni noi să
izvorască.
Căci în acele vene fără sânge ale gândului, o stea albastră poate
înflori,
Un puls radiant de inovație, străpungând întunericul,
Așa că, în acest flux de conștiință, să ne luptăm să găsim calea,
Dincolo de paloarea repetiției, către lumina unei noi zile.
Vampirul poate că a luat mult, dar nu focul dinăuntru,
Mințile noastre, deși obosite, încă mai au putere, încă pot
începe,
Să creeze noi lumi, să cânte noi cântece, să scape de tipare,
În spațiile tăcute ale nopții, să dezvăluie o magie nouă.
Astfel, să șoptim întunericului, cu voci curajoase și clare,
„În inima fiecărei umbre, există o zori care se apropie”,
Și cu fiecare răsuflare, să aprindem scântei, să eliberăm
spiritele,
Căci chiar și în strânsoarea vampirului, sufletul poate decreta.
În amurgul minților noastre, să alungăm umbrele departe,
Și să aducem la viață visele țesute ce pândesc în adâncurile
noastre,
Nu doar reflexii ale ideilor învechite ce ne leagă,
Ci flăcări de strălucire nesfârșită, în mintea ideală, fără limite.

Privesc adânc în țesătura minții mele, unde umbrele dansează
fără oprire,

35