Page 98 - ddr-v1-ro

DINCOLO DE REAL – vol. 1-

Și în goana sa de a se ruga pentru zile ce nu vin, aruncă viața
adevărată în uitare.
La marginea nebuniei, când privirile noastre se întâlnesc cu
marginile universului nesfârșit,
Simplitatea devine o enigmă, căci este prea copleșitoare pentru
minți rigide,
Dar undeva, între cer și pământ, omul ar putea găsi
răspunsurile pierdute,
Însăși în miezul unui surâs uitat sau al unui val ce sărută țărmul
existenței.
Roadele înțelepciunii nu sunt fructe interzise, ci se aștern la
picioarele noastre,
În fragilitatea clipelor pure, în liniștea unei seri de vară, în
zborul unei păsări spre necunoscut,
Omul și-a hrănit visele cu iluzii, construind castele de aer în
deșertul nemuririi amăgitoare,
Dar adevărata magie stă în a trăi, a simți, a respira adâncul
unei realități simple și curate.
În fața nemărginirii, simplitatea însăși pare un monstru
indescifrabil,
Dar e acolo, în fiecare respirație, în fiecare atingere, chemându-
ne să simțim viața cu întreaga noastră ființă,
La marginea nebuniei, unde adevărul copleșitor ne șoptește
tainic,
Să ne eliberăm de iluzia siguranței și să ne îmbrățișăm propria
umanitate.
Astfel, în fluxul etern al gândurilor și simțirilor, descopăr că
simplitatea vieții e cea care mereu ne scapă,
Nu prin complexitatea sa, ci prin refuzul nostru de a o vedea cu
inima deschisă.

97