Page 109 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 295

Arta e o incantație pentru sufletele frânte în furtunile vieții,
O poartă către tărâmuri scăldate în aurora visurilor,
Unde răni adânci se transformă în fluturi de lumină,
Și durerile se topesc lent într-o mare de culori și sunete
eterne.
În mâinile artistului, lutul suferinței devine chihlimbar
sacru,
Fiecare lovitură a ciocanului pe nicovală creează armonii
din tumultul interior.
Fiecare vers gravat cu lacrimi, fiecare notă înălțată spre
sferele celeste,
E un șoptit al speranței, o chemare veche ce vindecă inimi
noi.
Sub pensule de magie, cicatricile devin peisaje de vis,
Privirile înecate în necazuri se ridică în adorația imaginii
misterioase.
În fremătul universurilor create de-alchimiștii sufletului,
Își găsesc alinare acele vieți rătăcite și doritoare de pace.
Arta, poezie sculptată din țipătul durerii și a ecourilor
speranței,
Răsare din ruinele zilelor cenușii, renașteri tăcute și
glorioase,
În fiecare cadru, în fiecare sunet tainic,
Se conturează templele invizibile ale mângâierii.
În universul artei, cei zdrobiți de viață îmbracă mantii de
lumină,
108