Page 31 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 264

Ideologiile și legile sunt garduri lumii nesfârșite,
Țarcuri nevăzute ce ne încadrează sufletele în ziduri reci,
Trasee desenate în praful timpului, labirinturi de oțel tăcut,
Pentru viețile noastre fragile, înghesuite în norme și legi.
Fiecare gard de metal e un hotar al visurilor neștiute,
Un cerc ce ne limitează văzduhul, neaflând zborul liber,
Trezindu-ne între hotare constrânse, ca păsări în colivii
strâmte,
Pierduți în drumuri stabilite, orbiți de lumini artificiale.
În umbra acestor garduri, inimile noastre bat ca ecouri,
Căutându-și libertatea în fațetele cerului înstelat,
Dar zidurile cresc, ca iluzii ce ne întind rădăcinile în abisul
zilelor,
Ale vieților ce se desfășoară sub cerul limitat, o eternă
așteptare.
Magia lumii se zbate în zăbrelele de oțel, o lumină caută
fisuri,
Fante subțiri prin care visele noastre evadează, căutând
infinitul,
În taină, sufletele se ridică spre stele, în dansuri sacre,
Trecând dincolo de gardurile lumii, spre imensitățile
nevăzute.
Prin aceste trasee de metal, ne rătăcim ca umbre ale unei
angoase,
Dar magia vieții, tainică și tăcută, șoptește nume sfinte în
noapte.
30