Page 36 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

Am adunat în palme otrava ta, ca pe un elixir al uitării,
Și te-am savurat încet, sfâșiind timpanele sufletului meu cu
durerea dulce-amăruie,
Acum ești doar rană adâncă, strălucind ca o stea căzătoare
printre umbre.
Șșt, nimeni nu va afla povestea țesută în apusuri de aur,
Cu câtă dragoste tu, spectrul meu, m-ai încântat printre
roze sângere,
M-ai sedus în grădini secrete, sub umbrele copacilor
solitari.
Nici tu nu știi cât de profund te-am iubit, în liniștea serii de
rămas bun.
Trecut-au clipele ca valurile unui ocean al suspendatelor
vise,
Noi, prizonieri eterni ai unei iubiri îngropate în amurg,
Am dansat în sălile reci ale castelului uitării, sub privirea
lunii palide,
Stelele de vechi suspine, martore mute ale dorului nostru
pierdut.
Pasărea de hârtie, purtătoare a mesajelor noastre tăinuite,
Zboară în infinit, ducând cu ea ecourile unei iubiri mistice,
Noi, călători veșnici prin ținuturile memoriei, rămânem
înlănțuiți de dorințe neîmplinite,
Otrava ta e acum izvorul melancoliei, un dans al umbrelor
și luminilor stranii.
Șșt, să tăcem, lumea nu trebuie să cunoască trilul nostru
secret,

35