Page 35 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 60

Provocarea omului modern este să împace aspectele
antitetice ale personalității sale,
Pe nivelul trupului este un animal, pe nivelul ego-ului, un
zeu aspirant.
Soarta animalului este moartea, pe care ego-ul cu
aspirațiile sale divine încearcă să o evite,
Dar în încercarea de a fugi de această soartă, omul creează
una și mai grea,
Anume să trăiască în frica de viață.
În fluxul conștiinței, mă afund în adâncimile naturii umane,
Unde animalul din mine își poartă mantia instinctelor
sălbatice,
Iar zeul aspirant țintește să se înalțe deasupra lutului
profan.
Fiecare respirație, un acord între pământ și eter,
Fiecare clipă, un duel dintre carne și lumină.
Trupul meu, o închisoare fragilă de argilă, în timp ce
spiritul se întinde
Spre constelațiile îndepărtate, căutând trăirea eternă.
Un dans al extremelor, un peisaj de contraste,
Unde umbrele și luminile se contopesc în simfonia
destinului.
Animalul din mine se teme de tăcerea eternă a
mormântului,
În timp ce ego-ul visează la nemurirea cerului stelar,

34