Page 36 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Dar în această fugă de inevitabil, construiesc o temniță de
spaime,
O cușcă de neliniște și dorință, transformând viața într-o
fantasmă perpetuă.
În fluxul gândurilor mele, văd omul devenind zeu,
Fiecare dorință o rană, fiecare speranță o cicatrice,
Un război nesfârșit între destinul animal și ambiția divină,
Într-un univers de vise și coșmaruri, de nașteri și dispariții.
Zeul din mine încearcă să sfideze moartea cu aripi de
lumină purpurie,
Dar animalul, legat de pământ, tânjește după liniștea
adâncului,
Învăluit în frunze căzătoare și susurul vântului etern.
Fiecare zi trăită în frica de viață zidește bariere
Între mine și plenitudinea existenței,
Și în această frică, îmi pierd esența, devin un prizonier
Al propriei mele creații, o umbra înlăturată de la lumina
autentică.
În labirintul fluxului de conștiință, caut reconcilierea între
aceste fațete,
O armonie între animalul efemer și zeul etern,
Un loc unde pot exista fără teamă, unde viața și moartea
Sunt doar acorduri ale aceleași simfonii cosmice.
Îmi întind mâinile spre stele și îmi simt rădăcinile adânc
înfipte în pământ,
Un paradox viu, ce trebuie trăit, nu evitat,
Iar în acest flux nesfârșit de gânduri și trăiri,

35