Page 61 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 69

Poate printre atâtea baricade ce protejează inima mea,
M-am născut să fiu citit o singură dată și apoi ferecat
pentru eternitate.
Să fiu doar o privire fugară, o umbră în trecere, niciodată
cel care întoarce priviri.
Să fiu scriitorul ce delicat împletește cuvinte, dar niciodată
subiectul scrierii.
Să imortalizez frumusețea ascunsă în ceilalți, dar să mă
risipesc sub umbrele mortalității mele trecătoare.
Poate că simplitatea existenței mele este aceea care
îmblânzește sufletul rătăcitor,
Să devin un poet ale cărui versuri se pierd în eterul
timpului,
Capturând cuvinte efemere la răsăritul zorilor, prinzând
cârlige sub lumina soarelui palid.
Poate printre atâtea baricade ce pot suporta,
M-am născut doar pentru a fi citit o dată și apoi închis
pentru totdeauna.
Și undeva în haosul creației,
Am învățat să dansez cu grație printre umbre.
În fluxul conștiinței, mă înec în oceanul gândurilor
nerostite,
Unde fiecare undă aduce o taină de necitit,
Într-o carte veche, cu pagini pierdute de timp,
Eu sunt cronicarul umbrelor, dar niciodată farul
adevărului.
60