Page 66 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Dar la apusul fiecărei zile, rămânem singuri cu visele
noastre,
Învățați de foșnetul frunzelor și al stelelor că adevărul,
Este o lumină rece, născută din înțelegerea nefericirii
vitrege.
În fluxul conștiinței, rătăcesc prin câmpii de amintiri vii,
Unde fiecare floare devine o metaforă a trecerii,
Și fiecare parfum un ecou al pierderilor trăite,
Aici, în acest tărâm interior, găsesc liniște,
Îmbrățișând misterul și contradicția a ceea ce sunt.
În această călătorie de strălucire și umbră,
Privesc legarea interna a dualităților armonic combinate,
Și în această intersecție, găsesc echilibrul total,
Învăluit într-o poezie eternă, nescrisă pe pagini muritoare.
Odată ce accept că fericirea nu e scop deplin,
Ci doar un fulg trecător în vântul nesfârșit al existenței,
Îmi dezleg inima de lanțurile așteptărilor iluzorii,
Lăsându-mă deturnat de valurile acelei calme tristeți
ancestrale.
În fluxul conștiinței, transcend iluzii trecătoare,
Găsind esența în fiecare contradicție a trăirilor mele,
Și învățând că adevărul nu este fericire constantă,
Ci un dans mistic între lumină și umbre,
O melodie melancolică cântată de corzile sufletului,
Făcându-ne să rezonăm cu cosmosul și întregul infinit.
Aceasta este calea mea, drumul către mister,
Unde fiecare pas este o revelație divină,
Și în acest dans etern al conștiinței, descopăr
65