Page 70 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Reflectându-se în oglinda sufletului meu dezvăluit.
În fața acestei suferințe dezgolite,
Sunt precum luna într-o noapte senină, vulnerabil și sincer,
Dar goliciunea mea devine un mantou stelar,
Un abis al reflecției și al auto-acceptării.
Purtându-mă pe mine însumi,
Spiritul meu rămâne curat, esențial.
Furia înflorește precum rozele în asfințit,
Dar adevărul o transformă, purificând-o.
Îmi opresc gura mincinoasă,
Lăsând doar adevărul să curgă din mine,
Mânia-mi contorsionează strigătul pur
Într-o agonie atemporală și transcendentală.
Prin acest flux al conștiinței,
Trec prin văi de dorințe și râuri de speranțe tainic ascunse,
Unde fiecare durere își găsește un colț de cer,
Și fiecare bucurie devine o stea eternă.
Această nuditate sacră, acest scut al vulnerabilității
asumată,
Este calea mea prin labirintul reflecțiilor și visurilor,
Îmbrățișându-mi furia, lăsându-i să respire în rugăciuni
înălțate,
Căci în acest dans de conștiință, suntem
Nu doar poeții vieții, ci și astralii martori
Ai propriei noastre esențe, învăluite în mister.

69