Page 73 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

Să rătăcim prin visuri cu aripi deschise, să ne împletim cu
veșnicia,
Acum prizonieri în turnul de ivoriu al unei clarități
nemiloase.
În fluxul conștiinței, mă regăsesc adânc în această mare a
certitudinilor,
Dar simt chemarea mării profunde a inimii, acel haos
sublim al îndoielii,
Unde fiecare val este un vis care sfidează rațiunea,
Și unde stelele pot fi îmbrățișări pierdute, nu simple puncte
de lumină.
Astfel, într-o lume dominată de triumful rațiunii,
Încerc să recuperez ezitările, îndoielile, fricile frumoase,
Să reînvii acele licăriri de magie și neînțeles,
Pentru că în echilibrul fragil dintre rațiune și inimă,
Se află adevărul nostru cel mai profund, acela că suntem
poezii,
Scrise nu doar de logică, ci și de visurile nesfârșite ale
inimii.

72