Page 72 - DINCOLO DE REAL
P. 72

DINCOLO DE REAL – vol. 2-


            Dar ce pierdem la marginea acestui deșert, este cântecul
            inimii,
            O melodie tăcută, acoperită de colbul sterp al triumfului
            rațiunii.
            Mă afund în adâncurile acestui vis al clarității desfășurate,
            Unde stelele sunt doar puncte de date, și luna o ecuație
            nerezolvată,
            Simțind că moartea misterului este prețul pe care-l plătim,
            Un tribut adus altarului cunoașterilor exacte, dar fără
            suflet.
            În umbra acestor calcule reci, se ascund șoapte de amintiri,
            Căutând să respire în hățișul cifrelor sclipitoare,
            Dorințele inimii devin licurici prin noaptea logicii,
            Fiecare licărire, o încercare desprinsă de a găsi un loc în
            triumful rațiunii.
            În fiecare ecuație rezolvată, se ascunde pierderea unui
            miracol,
            O bucată din acea poezie a vieții, transformată în simplă
            certitudine,
            În lumea unde răspunsurile predeterminate îngroapă
            întrebările,
            Ne-am pierdut capacitatea de a visa fără margini, fără
            limite.
            Poate că în acest triumf al rațiunii stă cea mai mare
            tragedie,
            Absența acelei magii care ne făcea să căutăm dincolo de
            stele,


                                                                                              71
   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76   77