Page 75 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 73

Am ajuns să cred că întreaga lume este o enigmă,
O enigmă inofensivă, transformată în monstru prin
încercarea nebună
De a o interpreta ca și cum ar avea un adevăr ascuns.
Dar poate că încercarea aceasta de a dezvălui misterul
Este cel mai mare miraj al existenței noastre,
Un vis în care ne pierdem, în fiecare răsărit și apus.
În fluxul de conștiință, mă înec în întrebări și reflecții,
Navigând prin oceanul gândurilor, care nu cunoaște
maluri,
Fiecare unduire a apei este o metaforă a misterului vieții,
Unde tot ce pare solid se dizolvă în incertitudini.
Privind cerul înstelat, fiecare stea pare a fi un semnătura
ascunsă,
Desenată de o mână divină pe pergamentul nopții,
Dar semnăturile acestea strălucesc doar pentru cei curajoși
Cei care îndrăznesc să vadă că adevărul poate fi fluid,
Un șarpe de lumină ce se strecoară prin crăpăturile
timpului.
Încerc să înțeleg lumea, dar ea îmi scapă,
Ca o mirare prinsă în răzorul unui vis,
În fiecare încercare, descopăr mai multe umbre și lumini,
O dansare eternă a ceea ce este cunoscut și necunoscut,
Unde răspunsurile devin întrebări, iar întrebările,
răspunsuri.
Pe măsură ce pun întrebări, realizez că frumusețea
74