Page 71 - DINCOLO DE REAL
P. 71

DINCOLO DE REAL – vol. 2-


            POEM 72

            Tragedia vremurilor noastre nu e tragedia raţiunii, ci
            triumful raţiunii,
            Un triumf rece, învăluit în mantii de logică pură,
            Ce sufocă șoaptele inimilor, pierdute în ecoul sterilelor
            calcule.
            În această epocă de gheață, unde formulele domină visele,
            Trăim în umbrele adevărurilor înghețate, înfrigurate
            mereu de claritatea raționalității.
            În fluxul conștiinței, rătăcesc prin catedralele minții
            umane,
            Unde fiecare coloană este un simbol al logicii triumfătoare,
            Și fiecare vitraliu filtrând lumina este un raționament,
            Dar în aceste sanctuare ale calculului, spiritul se frânge
            tainic,
            În căutarea unui cămin în palatele reci ale certitudinii.
            Privind în paleta întunecată a timpului, văd iluzii
            destrămate,
            Căci rațiunea, triumfătoare, a ridicat ziduri în jurul
            inimilor noastre,
            Ne-a legat sufletele cu lanțuri invizibile de analiza rece,
            Și visele noastre, odinioară aripi în noapte, sunt acum doar
            umbre palide.
            Printre statui de gânduri rigide și raționamente calcinate.
            Fiecare pas pe drumul rațiunii ne duce mai adânc în
            labirint,
            O călătorie nesfârșită prin deserturi de clarificări,
                                                                                              70
   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76