Page 69 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 71

Secretele mele strigă în tăcerea nopții,
Nu am nevoie de limbă să le rostesc,
Inima mea este un templu deschis,
Ușile-mi sunt portaluri larg deschise.
O epopee de priviri adânci,
Iubirea mea, fără mască și fațadă.
Adevărurile mele plutesc în eter,
Această suferință dezvăluită, răvășită.
Sunt dezgolit până la esență,
Cu nuditatea mea drept scut invizibil.
Eu sunt ceea ce port în spiritele viselor mele,
Mă păstrez pur și simplu, ca un fir de lumină.
Furia mea va zbuciuma în eternitate,
Faptele vor purta adevărul pe aripi nevăzute
Într-un limbaj mistic și pur.
Oprind gura mincinoasă,
Mânia-mi transformă strigătul cristalin
În agonie mutească și infinită.
În fluxul de conștiință, călătoresc prin regate ascunse,
Unde fiecare gând este un șuierat de vânt,
Și fiecare emoție un curcubeu în noapte.
Aici, inima mea este sanctuar deschis,
Ușile susținute de coloanele încercărilor.
Văd universul prin ochii adevărului pur,
Iubirea mea este o flacără nestinsă, neatinsă de falsitate.
Adevărurile mele dansează pe sârma subțire a veșniciei,
68