Page 65 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol. 2-

POEM 70

Există o singură eroare înnăscută,
Și aceasta este ideea că existăm pentru a fi fericiți…
Atâta timp cât persistăm în această greșeală primordială,
Și chiar devenim confirmați în ea prin dogme optimiste,
Lumea ni se pare plină de contradicții.
În fluxul conștiinței, mă pierd în oceanul gândurilor,
Unde fiecare val aduce vise destrămate de adevăr,
Învățând că fericirea este o fantomă efemeră,
Ce se strecoară printre degetele noastre, lăsând în urmă
dorințe nesfârșite.
Privindu-ne existența, ne prindem în labirinturi de iluzii,
Cu vise înscrise pe pergamente de lumină,
Însă în adâncul acestui labirint, se află umbra adevărului,
În căutarea fericirii, găsim doar ecouri goale și contradicții.
Căutarea fericirii este un miraj într-un deșert nesfârșit,
O oază care dispare sub ardorarea soarelui,
Și fiecare pas pe acest drum nisipos ne duce departe
De adevărata noastră esență, ascunsă în melancolia
profundă.
În oglinda lacului interior, văd reflexii de vise pierdute,
Și în adâncurile apelor, liniștea acceptării complete,
Acel loc unde contradicțiile devin poezie,
Unde durerea și fericirea dansează într-o îmbrățișare
cosmică.
Peisajele acestei lumi sunt pictate in nuanțe de dorință,
Și fiecare răsărit promite noi ecouri ale iluziei fericirii,
64