Page 133 - DINCOLO DE REAL
P. 133

DINCOLO DE REAL – vol 4-


            POEM 200

            Sub mantia nopții, unde stelele își murmură secretele vechi,
            Destinul dansează ca o auroră boreală, ascuns în inima ta,
            Un simțământ fragil, precum aripa unui înger,
            Căci doar tu deții cheia adevărului despre tine însuți, o
            taină de lumină și umbre.
            În abisul adânc și mistic al viselor,
            Îți păstrezi imaginea ce îți sculptează sufletul,
            Un tablou magic al ceea ce vei deveni, ceea ce ești,
            Departe de ochii lumii, te învălui în propriile-ți sensuri
            necunoscute.
            Ca o perlă ascunsă în adâncurile oceanului,
            Destinul tău își țese firele de aur în taină,
            Căci dacă îl dezvălui, riscul de a-l vedea sfărâmat e prea
            mare,
            Și fragilitatea visului îl face prea prețios pentru a fi expus
            lumii.
            Sub cerul stelar, îți porți dorințele ca pe comori ancestrale,
            Niciun străin nu trebuie să le vadă, căci în ochii lor
            Ar putea să-ți ofilească visele, ca un vânt rece peste flori de
            primăvară.
            Cel mai bine e să le ții ascunse, ca pe o flacără sacră în
            inima ta.
            Fiecare pas în întuneric devine o căutare de sine,
            Reflectând în oglinda neagră a nopții acea imagine
            Care numai tu o poți vedea clar, în clarobscurul sufletului
            tău,
                                                                                              132
   128   129   130   131   132   133   134   135   136