Page 133 - DINCOLO DE REAL
P. 133
DINCOLO DE REAL – vol 4-
POEM 200
Sub mantia nopții, unde stelele își murmură secretele vechi,
Destinul dansează ca o auroră boreală, ascuns în inima ta,
Un simțământ fragil, precum aripa unui înger,
Căci doar tu deții cheia adevărului despre tine însuți, o
taină de lumină și umbre.
În abisul adânc și mistic al viselor,
Îți păstrezi imaginea ce îți sculptează sufletul,
Un tablou magic al ceea ce vei deveni, ceea ce ești,
Departe de ochii lumii, te învălui în propriile-ți sensuri
necunoscute.
Ca o perlă ascunsă în adâncurile oceanului,
Destinul tău își țese firele de aur în taină,
Căci dacă îl dezvălui, riscul de a-l vedea sfărâmat e prea
mare,
Și fragilitatea visului îl face prea prețios pentru a fi expus
lumii.
Sub cerul stelar, îți porți dorințele ca pe comori ancestrale,
Niciun străin nu trebuie să le vadă, căci în ochii lor
Ar putea să-ți ofilească visele, ca un vânt rece peste flori de
primăvară.
Cel mai bine e să le ții ascunse, ca pe o flacără sacră în
inima ta.
Fiecare pas în întuneric devine o căutare de sine,
Reflectând în oglinda neagră a nopții acea imagine
Care numai tu o poți vedea clar, în clarobscurul sufletului
tău,
132