Page 128 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Sub clar de lună, pe aripi de gânduri și dorințe nebunești,
Sufletul meu se avântă în tărâmuri mistice necunoscute,
Întrebări șoptite de vânturi străvechi și răspunsuri ce
sfidează logica umană,
Se unesc într-un vals etern, călăuzindu-mi drumul spre
lumina interioară.
Nebunia, în sensul său cel mai înalt, este începutul
înțelepciunii divine,
Ca o flacără stelară ce arde toate barierele iluzorie,
Prin credință și viziuni, îmbrățișez propria mea nebunie,
Și găsesc în ea lăcașul profund al adevărului, ascuns în
taina nopții infinite.
Așadar, să nu ne temem de nebunie, ci să o primim ca pe
un dar ceresc,
Ca pe o cale sacră către înțelepciunea eternă,
În melancolia acestui ritual sub ceruri înstelate, să ne
cufundăm în haosul divin,
Și să descoperim infinitele realități ce ne așteaptă, gravate
în lumina stelelor.

127