Page 127 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 197

Sub mantia tainică a nopții, unde stelele țes incantații de
argint,
Se naște nebunia, preludiul unei înțelepciuni arcane,
Un dans haotic și hipnotic, în abisurile minții neliniștite,
Căci doar prin nebunie, sufletul dezvăluie adevăruri
ascunse în umbrele eternității.
În oglinda magică a nopții, îmi văd reflecția purtând culori
de basm,
Fiecare gând al meu devine un meteor strălucind în haos,
Nebunia, o poartă deschisă către infinitul cunoașterii
enigmatice,
Îmi dezvăluie taine ce altfel ar fi rămase pierdute în hăurile
cosmice ale minții.
Ca un vânt înstelat ce dezgroapă comori înnegurate sub
nisipurile timpului,
Nebunia îmi descoperă rădăcinile adânci ale spiritului,
Fiecare fior, fiecare undă învolburată, o sursă de
înțelepciune sacră,
Prin valurile agitate ale nebuniei, îmi găsesc echilibrul
cosmic pierdut.
În acest dans mistic, fracturat de emoții înflăcărate și
enigme antice,
Universul se reconfigurează prin prisma stelelor căzătoare,
Căci dincolo de ordine și rațiune, în labirintul haosului,
Se ascund adevărurile pure și neînfricate, precum comori
ascunse de zeități uitate.
126