Page 125 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 196

Sub pelerina nopții, unde luna-și țese fire de vrajă stelară,
Deschide-ți ochii, privește. Vezi de ce parfumul este amar.
Hrănește-ți nemulțumirea, ca o floare otrăvită, crescând
din adâncuri,
Înalță-ți ura de sine la rang de ritual sacru și tainic.
Ca un alchimist al umbrelor, întoarce fiecare piatră
prețioasă a sufletului tău,
Descoperă splendoarea în rădăcinile întunecate și ascunse
ale ființei.
Pe marginea abisului, dansează cu umbrele necunoscute,
Îmbrățișează ruina înțelepciunilor antice, regăsindu-te în
haos.
Trezirea nu adaugă, ci dezbracă tot ce este de prisos,
O stare naturală, ușoară, fără poveri, fără iluzii efemere,
Nu îți irosești esența animând o mască de ceață,
Adevăratele paradoxuri trăiesc în cei adormiți în visuri
false.
Cel trezit nu posedă ceva ce adormitul pierde, din contră,
Adormitul poartă greutăți de necunoaștere și iluzii mărețe,
Construcții eterice de trecut, prezent și viitor,
Țesături de emoții profunde și înalte semnificații, toate, din
nimicuri stelare.
Ca un păzitor al secretelor eterne, îți dezvălui privirea spre
lumina ascunsă,
În covoarele de iluzii găsești semințele adevărului cosmic.

124