Page 121 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 194

Sub cerul încărcat de vrăji și umbre de amurg,
Viața nu este despre fericire sau mulțumire,
Ci despre a simți văpaia ce arde în inima veșniciei,
O flacără mistică, alimentată de dorință și stele călătoare.
Nu e o întrebare ascunsă în aurora timpului,
Ci un dans sacru al flăcărilor sufletului,
A simți căldura cosmică în toiul furtunilor cerești,
Acea scânteie subtilă ce străfulgeră spiritul, trezindu-l din
somn.
Sub lumina lunii ce veghează ca un străjer etern,
Viața este precum o poiană înmiresmată de incendii
astrale,
Nu o pană de fericire, ci un foc sacru, arzând fără sfârșit,
Dorința de a lumina, chiar și când umbrele timpului se
adâncesc.
Fiecare zi este un vers gravat pe pergamentul infinitului,
Un joc de lumini și umbre în simfonii stelare,
Simțind viața în tumultul dorințelor nesfârșite,
Căci focul din noi este adevărata esență a cosmosului.
Nu contează dacă este zi senină sau noapte abisală,
Căci flacăra sufletului nu cunoaște răgaz,
În adâncurile melancolice și magice stă ascuns eternul
adevăr,
Viața e mai mult decât o clipă de bucurie, este focul veșnic
viu al spiritului.
Simte cum dorințele te ard ca vânturile divine,
120