Page 119 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 193

Sub mantia nopții cosmice, unde stelele își murmură
rugăciunile eterne,
În viața fiecăruia, la un moment dat, focul interior se
stinge,
O flacără ascunsă, învăluită de vânturile nebănuite ale
sorții,
Dar iată, apare o ființă de lumină, cu privirea arzând de
stelele universului.
Ca un far mistic în mijlocul haosului stelar, prezența ei
luminează abisul,
Flacăra interioară renaște, alimentată de întâlnirea sacră,
O scânteie divină se aprinde din nou, trezind comorile
sufletului,
Și viața redobândește aura pierdută, căldura divinului foc.
În fiecare om dormitează un mister, ascuns sub valuri de
lumină și umbră astrală,
Când focul interior se stinge, rămânem ca niște ruine
galactice uitate,
Dar întâlnirea unui alt suflet, un alt spirit radiant,
Poate reaprinde acea flacără, ca un ritual mistic de
renaștere cosmică.
Sub cerul încărcat de vrăji și negocieri stelare,
Să fim recunoscători pentru acele spirite care ne dau focul
lor sacru,
Pentru acele întâlniri ce ne transformă în ființe de lumină,

118