Page 116 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Dar poetul zboară pe aripi de imaginație, în infinitul
dincolo de stele,
În melancolia luminii stinse și a dorurilor neîmplinite,
El găsește un sens ascuns, un adevăr cosmic ce strălucește
etern.
Sub voalul întunecos al nopții, poetul își scrie incantațiile
magice,
Transformând umbrele în lumini spectrale și vise eterne,
În inima lui, universul pulsează cu un ritm astral,
Și astfel, poemele devin portaluri către infinitatea
spiritului.
În această alchimie a sufletului, el își eliberează viziunea
măreață,
Redând lumii fragmente de sublim și mister,
Căci poetul este oglinda prin care cosmosul își dezvăluie
frumusețea,
Și în acea lumină, chiar și cele mai întunecate inimi găsesc
speranța.
Pe firmamentul vast al nopții, unde se împletesc stropi de
eternitate,
Poetul devine un far de cunoaștere și lumină,
Viziunea sa extinsă transformă lumea, o face mai vie, mai
puțin măruntă,
Și în melancolia sa mistică, descoperim esența sacră a
eternului.

115