Page 112 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Vreun suflet va renaște, în raze reci îmbrățișate de mister.
Atunci va simți omul povara crucii eterne,
Și-n subțiritul cântec al vechiului timp de cristal,
Va plânge pentru vremuri când inima-i era clară,
Când visele n-aveau nevoie de trădări de fier si siliciu
amărât.
Poate, în somnul cel adânc, va regăsi alinare,
În frumusețea clipei mistic, sub freamătul de stele rare,
Căci adevărul rămâne veșnic scris în cerul înstelat,
Și omul, oricât de schimbat, păstrează undeva un suflet
vrăjit de mister.

111