Page 41 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 162

În noaptea catifelată, mângâiată de umbre,
Un poet pe care-l respect profund, mi-a șoptit,
Că versurile mele, prin ochii lui reci și aspri,
Nu erau decât glume slabe, o reflecție palidă,
Nu tăiau artere, nu descuiau adevărata agonie,
Ci erau, îngrozitor de rostit, inaccesibile.
Îmi ridic capul sub cerul încărcat de vise,
Prind adevărul ca pe o minge de cauciuc ce sare,
Hotărât să nu mă ascund. În această lume a reflexiilor,
A măștilor zgâriate și iluziilor ce se revarsă,
Respingând utopia sincerității pentru spectacolul prismei,
Silicon Valley aduce realități virtuale,
Iar eu, cu penelul meu și semnele stigmaticelor,
Aduc poezie virtuală, nu sufletul meu,
Ci o simulare perfectă, o construcție din fum,
Oglinzi și lacrimi de crocodil.
Așadar, vino, ia locul pe caruselul inimii mele,
Veți găsi sânge hollywoodian, povești de ghinion,
Răni din plastilină, bocitoare închiriate,
Mărturisiri tragice și păpuși gonflabile ale iubiților
pierduți,
Ce cauți, dulcea mea? Ce face ca totul să fie bun pentru
tine?
Ce înseamnă integritatea într-o lume de ironie și durere de
fațadă?
Da, pot avea integritate dacă asta te excită,
40