Page 38 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

În această rătăcire fermecată, printre stele și râuri
iluminate de lună,
Sunt doar o șoaptă fantomatică, o figură în vise eluzive.
Romantică în melancolia sa, sufletul meu caută mereu,
Adevărurile ascunse ale durerii dulci a iubirii, ale
frumuseții pe care timpul o lasă să curgă.
Tandrețile unei amintiri, un sărut ce rămâne pe briză,
Murmurul jurămintelor uitate sub copacii străvechi,
Aceste lucruri pe care adevăratul meu sine le ține strâns, în
călătoria sa departe,
Un pelerinaj al iubirii nesfârșite, unde umbrele joacă
liniștit.
Când umblu prin această lume aparentă, unde cerințele
vieții sunt întâlnite,
O parte din mine se rătăcește liber, unde nu apune
niciodată soarele.
Este un rătăcitor în noaptea fără sfârșit, un păstrător al
flăcării,
Al tuturor dorințelor șoptite, pe care viața nu le poate
cuprinde.
În acest loc, atât de departe de aici, spiritul meu își găsește
casa,
Printre câmpurile stelare ale viselor, unde este liber să
rătăcească.
Așadar, în timp ce lumea vede doar dansul efemer al
umbrei mele,
Adevăratul sine, un suflet mistic, caută pentru totdeauna
romantism.
37