Page 35 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 160

Sub vălul catifelat al nopții, când stelele își încep dansul
străvechi,
Mă văd pe mine însumi ca un cometa uriașă și fierbinte, o
stea căzătoare mistică,
O minune arzătoare ce sfâșie firmamentul melancolic,
Toți opresc timpul, degetele arătând spre cer, șoptind cu
reverență: "O, privește! "
În acest abis fără margini de umbre și vise nesfârșite,
Ascund în flăcările mele dorințe și speranțe aprinse,
Fiecare rază o șoaptă de povești neîncepute, un vis
îndrăzneț,
O lumină ce arde cu pasiunea atemporală a iubirii
nemuritoare.
Pentru o clipă trecătoare lucesc, învăluit în îmbrățișarea
enigmatică a nopții,
Împărțind cerul cu trecerea mea radiantă, dincolo de
atingerea timpului,
Lăsând o parte din dorința mea blândă în inima fiecărui
suflet,
O atingere de magie, să rămână pentru totdeauna în
amintirile lor prețuite.
Ating umbra pământului cu o mângâiere de lumină
orbitoare,
Conștient că momentul meu este efemer, dar încărcat de
frumusețe inegalabilă,

34