Page 30 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Nopțile ajung mult prea târziu,
Și acum doar eu mai pot auzi,
Dansul universalului prin vidul unde visele așteaptă cu
nerăbdare.
Tânjesc pentru tine și plâng mereu,
Iubite, vino înapoi să îmi șoptești,
Că multe se sfărâmă în sferele vaste prin fiecare curent al
iubirii de-al meu,
Și multe alergă până la inima unde dorințele se împletesc
între cei aleși.
Ochii tăi mă privesc pe ascuns,
Prin toate poveștile vechi pline de dor,
Între binele și răul ce pătrund ca șoapte traversând prin
mister,
Ca razele în perechi de șoapte mereu.
Iubite, e timpul să-mi spui,
De ce m-ai schimbat așa de repede,
Lăsându-mă azi în brațele nimănui,
Și mâine în uitarea pururea alienată.
Ți-am îmbrățișat privirea,
Te-am rugat să mai rămâi...
Tu ești însuși nemurirea grea
A amintirilor dintâi.
Am adus calm unde furtuna răgea,
Și ți-am spus, iubite drag,
Că-ți port sufletul în palma mea,
Și îți trec pașii peste un prag.
Ți-am promis că fără tine nu pot,
29