Page 28 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Indiferent de drumurile pe care inima ta vrea să se avânte,
Cu mine începe și sfârșește fiecare săptămână nemișcată,
În dragostea mea, găsești un univers să te scufunde în atât
de multe.
De n-ai văzut, îți spun că sunt femeie cu doruri pline,
Cu ochelari ce încadrează ochi arși de focuri ascunse,
Ținând cheia sufletului meu în stăpânire pură și divină,
Aducând dureri și bucurii ce nu obosesc niciodată.
De n-ai simțit, să știi că doare profund, infinit,
Aceasta nepăsare pe care o arunci cu ușurință,
Pe pământul de sub mine care ascultă vis impur,
La fluturii plângând în arborii cerești în adâncime.
De n-ai văzut valoarea în ceea ce sunt pentru tine,
Știu că am luptat pentru a construi o punte aurie,
Găsind în tine un suflet ce alungă adevărul cu rădăcini line,
Orbind în fața adevărurilor tandre într-un prag de iubire.
De n-ai știut să îmi dai o săptămână cu zile lungi,
E vina ta că nu mai sunt o mână trecută de după gât,
Agățând un umăr ce ar fi rămas tăcut,
Un loc unde inima mea nu a găsit farmec pur.
De n-ai fi tu păcatul din gândurile mele mereu,
Aș fi găsit pace la pragul înserării, chiar întuneric pur,
Citeam tăcerea ta pentru înțelepciunea ei,
Ca și cum te-aș vedea pentru ultima oară din mersul
iubirii, singur.
Iubite, sunt sfărâmată, iar lacrimile-mi cad,
Pământul sub picioare e tandru și moale înnodat,
Cerul sub pleoape îl țin ca un vis ce urlă la dorințe în van,
27