Page 26 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

Iar scena este așezată cu țesătura încrederii sfărâmate,
Cât de jos trebuie să te pleci, cu inima grea,
În dansul pentru coroana, în vârtejul prafului ambiției
învăluite?
Sub vorbele elocvente și pretențiile grandioase,
Zace un râu de tristețe, un val de tăcute strigăte,
Cât de adânc trebuie să te cufunzi în tărâmul numelor
pierdute,
Pentru a apuca sceptrul care în iluzie zace?
În sălile unde istoria plânge și viitorurile sunt forjate,
Cât de jos se scufundă spiritul, cât de întunecată devine
inima,
Înainte ca zori rațiunii, peste orizont să se reverse,
Cu speranța unei națiuni, în vânturile ce suflă?
Iisuse! Unde se sfârșește, această coborâre prin foc și
gheață?
În țara celor bravi, unde visul nobil rătăcește,
Cât de jos trebuie să cobori, la ce preț final,
Pentru promisiunea puterii, în țara zilelor deznădăjduite?

25