Page 83 - DINCOLO DE REAL

DINCOLO DE REAL – vol 4-

POEM 177

Oamenii se tem de gândire cum nu se tem de nimic altceva
pe pământ—
Mai mult decât de ruină, mai mult chiar decât de moarte.
Gândul este o fiară subversivă și revoluționară,
Sfărâmând lanțurile normelor cu gheare de fier.
Prin coridoarele întunecate ale minții,
Gândurile se învolbură ca umbrele nopții,
Sfâșiind perdelele tăcerii fricii,
Aprinzând vechile catedrale cu flăcări de idei.
Gândul privește în groapa iadului și nu se teme,
Ochii lui, torțe de dispreț suveran,
Străpungând bezna fără ezitare.
Necruțător, gândul rupe privilegiile în bucăți,
Sfidând confortul vechilor zidiri.
Este un vânt anarhic, fără legi să îl țină,
Șuierând printre ruinele înțelepciunii vremii.
În respirația grea a nopții, gândul pășește,
O fiară eliberată din colivii de aur,
Răscolind visele uitate cu rădăcini adânci.
El înaintează, un înger și un demon deopotrivă,
Cu aripi de lumină și umbră, crescând într-o simfonie.
Însămânțează idei pe terenul necunoscut,
Deschizând cărări nebănuite în grădina minții.
Sub clarul de lună, gândul țese o baladă,
O poveste a eliberării, risipind întunericul,
Trăgând adevăruri din adâncul confuziei,
82