Page 16 - Simpozion Orasul Viitorului

cea non-dominantă, modelajul unei poveşti inventate, soluţiile personale pe care copiii învaţă să le
adapteze în funcţie de situaţie.
La clasă, chiar atunci când sunt în mijlocul unei poveşti fascinante, mă opresc din citit sau
din joc şi îi rog pe copii să continue povestea. Oare cum continuă ea? Creativitatea le este stimulată,
dezvoltându-le, în primul rând, încrederea în ei, în ceea ce pot oferi, respectându-i pentru
frumuseţea şi unicitatea lor.
Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţie şi gândire, o
însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen, dacă a găsit o soluţie nouă a
unei probleme, ori a redactat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului
şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale
elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.
Un învăţător care are creativitate pedagogică este ingenios, inventiv, plin de fantezie şi cu o
mare doză de spontaneitate. El descoperă mereu noi şi noi forme de lucru, noi procedee şi tehnici,
modifică, adaptează, combină şi inventează, noi instrumente sau mijloace menite să sporească
eficienţa muncii didactice. Creativitatea de tip şcolar, realizată de elev în procesul de învăţământ nu
trebuie confundată cu creativitatea scriitorului, artistului, tehnicianului, unde originalitatea şi
productivitatea se interpretează în sensul strict al cuvântului. Copilul de vârstă şcolară mică adoptă
o atitudine creatoare atunci când, pus în faţa unei probleme (care constituie o sarcină şcolară), îi
restructurează datele, descoperă calea de rezolvare, o rezolvă într-un mod personal. La vârsta
şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de cele de
reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului care trebuie încurajată.
Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii
elevilor, prin tipuri de sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii. Pentru
educarea creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare anumite condiţii:
 fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;
 existenţa unor deprinderi intelectuale;
 climatul educaţional care trebuie să fie favorabil creativităţii.
Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o atmosferă de antrenare liberă a elevilor în
căutări, schimb de idei, verificări. Elevii trebuie să se manifeste liber, fără teama de a greşi, de a li
se face imediat aprecierea critică. În felul acesta se poate cultiva îndrăzneala, independenţa,
originalitatea. Învăţătorului îi revine sarcina da organiza activitatea de gândire a copilului în mod
judicios şi corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în el.
Pedagogul român I.C.Petrescu spunea: „Creator e oricine în meseria sau ocupaţia sa, dacă
nu se mulţumeşte să săvârşească în chip mecanic ceea ce a apucat din moşi-strămoşi, ci caută şi el
să adauge locului unde şade, lucrării ce făureşte, ceva din personalitatea sa”. Procesul de stimulare a
creativităţii şi originalităţii se desfăşoară gradat, cu paşi mici şi cu multă răbdare şi dăruire din
partea învăţătorului. Bun cunoscător al fiecărui şcolar, învăţătorul poate şi trebuie să-şi atragă prin
lecţii-joc toţi elevii şi să le faciliteze asimilarea treptată a realului. Jocurile creative sunt un izvor
nesecat, iar aplicarea lor implică întreaga personalitate a copilului. Activitatea desfăşurată cu elevii
în procesul de învăţământ oferă bogate şi diverse prilejuri de cultivare a creativităţii. Exerciţiile de
antrenament creativ le-am conceput şi sub forma jocurilor, a exerciţiilor captivante, a unor activităţi
aparent uşoare,dar atractive,antrenante,care să pună în funcţiune toate forţele lor intelectuale. Unul
din jocurile pe care le-am introdus a fost „Procesul literar”. Acest joc-de rol le-a plăcut, i-a
entuziasmat, contribuind la dezvoltarea gândirii, imaginaţiei, afectivităţii şi a vorbirii plastice şi
originale. Întocmirea „scenariului” contribuie la educarea mobilităţii gândirii, la varietatea
exprimării. Personificările şi dramatizările contribuie la o înţelegere a consecinţelor şi

11