Page 17 - Simpozion Orasul Viitorului
P. 17

periculozităţii  sociale  a  unor  fapte  şi-l  conving  mai  uşor  pe  copil  să  se  autocontroleze  ori  să  se
               corecteze. Multe fenomene din natură sau acţiuni ale oamenilor şi consecinţele lor practice devin,
               prin intermediul „procesului”, mai uşor de înţeles şi sunt privite interdisciplinar. Se poate intenta
               „proces” poluării mediului ambiant, risipei apei, focului, problemelor teoretice şi practice de etică,
               igienă, ecologie etc. Aceste acţiuni au o atmosferă tensionată, realizată de existenţa unui conflict, a
               unor  argumente  pro  şi  contra  care  implică  o  participare  totală  a  auditoriului,  obligându-l  să
               cântărească situaţiile, să-şi spună opţiunile şi preferinţele, să ia o atitudine.
                       Compunerea  de  probleme  reprezintă  o  modalitate  de  dezvoltare  a  creativităţii  elevilor.
               Primii paşi în stimularea creativităţii o constituie crearea cadrului adecvat care să permită eliberarea
               copiilor de tensiuni şi să favorizeze comunicarea liberă, astfel ca elevii cu tendinţe spre pasivitate,
               neobişnuiţi  cu efortul  intelectual, să intre treptat în  procesul  muncii  intelectuale, prin dorinţa de
               autoafirmare. Brainstormingul este una dintre metodele creative de grup pe care am aplicat-o și în
               cadrul unor ore de matematică la clasa a III-a si a IV-a, subiectul fiind „Compunerea de probleme
               cu  operaţiile  învăţate’’.  Am  împărţit  colectivul  de  elevi  în  5  grupe  neomogene,  a  câte  4  elevi,
               asigurând o ambianţă stimulativă. În metoda Brainstorming există reguli fundamentale ce trebuie
               respectate:
                           nu este voie să critici părerile, ideile celorlalţi;
                           există o mare libertate de gândire care determină o stare stimulativă;
                           membrii grupului emit cât mai multe idei,soluţii;
                           cadrul didactic nu trebuie să-şi impună propriile păreri.
                       Fiecare echipă şi-a ales un secretar care notează raţionamentul de rezolvare a problemei. Au
               lucrat în echipă, participând, cooperând şi colaborând. Folosind scheme, au compus probleme. În
               rezolvarea  problemelor,  gândirea  elevilor  a  fost  mereu  confruntată  cu  o  necunoscută.  Pentru
               descoperirea ei au emis ipoteze, au întreprins diverse căutări, presupuneri, au stabilit diferite relaţii,
               au făcut combinaţii pentru a găsi drumul spre descoperirea necunoscutei. Pe măsură ce ei au pătruns
               în miezul problemei necunoscuta s-a lăsat descoperită.
                       O  altă  metodă  de  dezvoltare  a  flexibilităţii  gândirii,  ce  stimulează  curajul,  creativitatea,
               inventivitatea este metoda „Philips 6/6”. Am împărţit clasa în grupe de câte 4 elevi. Au avut de
               rezolvat problemele în 6 minute. Am urmărit ca grupurile să fie cât mai eterogene. Fiecare grup şi-a
               ales un conducător (reprezentant) care să prezinte elevilor soluţia corectă a problemei întregii clase.
               După  expirarea  celor  6  minute,  fiecare  grup  îşi  prezintă  soluţiile  (prin  reprezentantul  grupului),
               scrise pe fişa de lucru.  Avantajul  acestei  metode constă în  aceea   că toţi  membrii  grupului  sunt
               activi, fiecare având posibilitatea să-şi pună în evidenţă propriul raţionament, soluţiile reprezentând
               rodul gândirii obiective.
                       O  altă  metodă  foarte  productivă  de  stimulare  şi  dezvoltare  a  creativităţii  este  prin  joc.
               Creativitatea  ca  structură  definitorie  de  personalitate  îmbracă,  din  punct  de  vedere  evolutiv,  un
               caracter procesual supus influenţelor de mediu. Formele organizate de instrucţie îşi aduc în mod
               diferenţiat  aportul  în  dezvoltarea  potenţialului  creator  al  individului  în  funcţie  de  conţinutul
               activităţii, de tipurile de metode utilizate, de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice
               participante la acţiunile educative.
                       Jocurile  didactice  sunt  metode  active  care  solicită  integral  personalitatea  copilului.
               Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la
               realizarea  unor  importante  obiective  ale  formării  personalităţii  copilului.  Şcolarul  mic  trebuie  să
               simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte întâlnirea cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o
               activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu învăţătorul, într-o atmosferă de bucurie
               şi nu numai să reproducă, în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat. Jocurile didactice sunt realizate


                                                                                              12
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22